Competent court for execution challenge: debtor’s seat versus court of the approving execution order

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 4 septembrie 2020, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă la data de 11 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1314/CC din 22 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu creditorul C..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin încheierea civilă nr. 160 din 1 februarie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat prin întâmpinare. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Prin prisma art. 651 C. proc. civ., a constatat că debitorul este Ministerul Justiţiei cu sediul în Bucureşti.

Pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare a constatat că nu prezintă importanţă instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite şi nici împrejurarea că executarea vizează şi alţi debitori.

A reţinut că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare este ţinută a-şi analiza propria competenţă aplicând regulile menţionate şi fără a fi ţinută de concluzia instanţei care s-a pronunţat asupra cererii de încuviinţare a executării silite.

A mai apreciat că faptul că executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 se derulează împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea art. 112 C. proc. civ., deoarece în cauză nu există mai mulţi pârâţi, părţi fiind doar debitorul Ministerul Justiţiei şi creditorul intimat.

2.2. Prin sentinţa nr. 3758 din 26 aprilie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă. A dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

A constatat aplicarea prin analogie a prevederilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., alături de cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 651 din cod, având în vedere că acţiunea priveşte mai mulţi pârâţi aceasta poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare din aceştia.

Cum în cauză, în temeiul art. 127 C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, aceasta a devenit competentă a soluţiona şi contestaţia la executare, în condiţiile în care executarea are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând a fi divizată între instanţele în raza cărora respectivii îşi au sediul.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1530/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1314/CC din 22 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2020 .

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiţiei.

Faptul că Judecătoria Alba Iulia a pronunţat la 22 aprilie 2020 încheierea de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj prezintă relevanţă în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulţi pârâţi, printre care sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, în speţă, Ministerul Justiţiei este debitorul principal, întrucât este ordonator principal de credite pentru ceilalţi doi debitori, iar contestaţia la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Justiţiei.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiţiei este în sectorul 5, Bucureşti şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.