Jurisdiction for contested execution: competence resides with the debtor's seat court, not the court that authorized the forced execution

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 4 septembrie 2020, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă la data de 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu creditorul C..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2787 din 18 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare de către intimata creditoare. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Prin prisma art. 651 C. proc. civ., a constatat că debitorul este Ministerul Justiţiei cu sediul în Bucureşti.

A înlăturat apărările contestatorului potrivit cărora Judecătoria Alba Iulia a devenit competentă material şi teritorial să soluţioneze toate incidentele procedurale sau actele de executare aferente dosarului execuţional nr. x/2020 al BEJ A. întrucât a soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite.

A apreciat că nu sunt aplicabile prin analogie prevederile art. 112 C. proc. civ. care instituie o competenţă alternativă în cazul formulării acţiunii împotriva mai multor pârâţi, atâta timp cât părţi în cauză sunt doar contestatorul debitor Ministerul Justiţiei şi creditoarea intimată.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2952 din 5 aprilie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pornind de la încheierea nr. 1286/CC din 16 aprilie 2020 prin care Judecătoria Alba Iulia a încuviinţat executarea silită, instanţa a reţinut că aceasta este ipoteza în care cererea a fost formulată de către executorul judecătoresc împotriva mai multor debitori, instanţa competentă a o soluţiona fiind cea în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul oricăruia dintre debitori.

A constatat astfel incidenţa art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi a observat că doi dintre debitorii obligaţi au sediul în municipiul Cluj Napoca şi că executorul judecătoresc a înţeles să sesizeze instanţa de la sediul acestora.

S-a mai constatat că prin încheierea civilă nr. 3374/CC din 9 aprilie 2020, instanţa de executare iniţial învestită şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, întemeindu-şi soluţia pe dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Odată fixată competenţa în favoarea unei instanţe de executare, instanţa care a încuviinţat executarea silită a devenit competentă a soluţiona orice incident în legătură cu procedura execuţională obiect al dosarului de executare silită, deci inclusiv competentă a soluţiona contestaţia la executare.

A reţinut, totodată, că în cauză nu se pune în discuţie o eventuală necompetenţă a instanţei de executare care s-ar fi subsumat neregularităţilor susceptibil a fi cenzurate pe calea unei contestaţii la executare.

A reţinut că nu se poate admite opinia potrivit căreia ar fi instanţă de executare instanţa în circumscripţia căreia se află debitorul care a înţeles să formuleze contestaţie la executare, întrucât, pe de o parte, în atare situaţie criteriul de competenţă nu ar fi unul prevăzut de lege, iar pe de altă parte, în cazul în care debitorii ar înregistra pe rolul instanţelor, succesiv şi independent fiecare câte o contestaţie la executare s-ar ajunge la situaţia ca în raport de aceeaşi procedură execuţională să existe o pluralitate de instanţe de executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1499/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2020 .

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiţiei.

Faptul că Judecătoria Alba Iulia a pronunţat la 16 aprilie 2020 încheierea de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu ar autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj prezintă relevanţă în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulţi pârâţi, printre care sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, în speţă, Ministerul Justiţiei este debitor principal întrucât este ordonator principal de credite pentru ceilalţi doi debitori, iar contestaţia la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Justiţiei.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiţiei este în sectorul 5, Bucureşti şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.