Territorial jurisdiction for enforcement objection: exclusive competence of the court at the principal debtor's seat over the court authorizing enforcement

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 27 august 2020, Ministerul Finanţelor Publice a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. x, încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite şi a cheltuielilor de executare silită, precum şi adresei de înfiinţare a propririi emise la data de 12 august 2020 de A. în dosarul execuţional nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata B..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 736 din 1 februarie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A constatat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651, precum şi prin analogie a celor ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care cererea priveşte mai mulţi pârâţi se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, executarea silită având o cauză unică, comună pentru toţi debitorii.

Cum în cauză instanţa care a încuviinţat executarea silită a titlului creditorului este Judecătoria Oradea, aşa cum reiese din încheierea din 27 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a constatat că aceasta este şi instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare.

2.2. Prin sentinţa nr. 2281 din 22 aprilie 2021, Judecătoria Oradea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei. A constatat conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia. A suspendat judecata cauzei.

În raport de dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei de la sediul debitorului, neexistând niciun temei legal pentru stabilirea competenţei prin raportare la instanţa care a încuviinţat executarea.

A constatat că în speţă contestatorul - debitor Ministerul Finanţelor are sediul în circumscripţia Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în favoarea căreia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 183/E/2020.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Finanţelor.

Faptul că Judecătoria Oradea a pronunţat la 27 iulie 2020 încheierea nr. 3794 de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor prezintă relevanţă în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulţi pârâţi, printre care şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, în speţă, Ministerul Finanţelor este debitor principal - fiind, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, instituţia abililitată a aloca sumele de la buget necesare plăţii drepturilor salariale -, iar contestaţia la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Finanţelor.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Finanţelor este în sectorul 5, Bucureşti şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.