Negative jurisdictional conflict: Competence for execution challenge lies with court of debtor’s domicile, not enforcement authorization court

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 26 august 2020, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au formulat contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei împotriva executării silite începute de BEJ A. în dosarul nr. x/2020 la cererea creditorului B. pentru recuperarea unor sume de bani presupus datorate în baza sentinţelor civile nr. 1404 din 22 noiembrie 2007 şi nr. 1192 din 20 mai 2009 ale Tribunalului Suceava, somaţiei din 31 iulie 2020, încheierii nr. 2 din 31 iulie 2020 şi tuturor actelor de executare emise în dosarul execuţional, precum şi împotriva încheierii nr. 3123/CS din 13 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 464 din 25 ianuarie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pornind de la dispoziţiile cuprinse la art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că raţiunea aplicării în completare a prevederilor art. 112 alin. (1) din cod este dată de necesitatea de a avea o instanţă unică de executare, competentă a soluţiona cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice incidente apărute în cursul executării silite pornite în temeiul unui titlu executoriu care conţine atât obligaţi principali, cât şi obligaţi accesorii sau mai mulţi debitori principali.

S-a constatat că în cauză, întrucât executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Iaşi, în favoarea căreia a fost declinată de către Judecătoria Suceava, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., competenţa, aceasta este instanţa competenţă a soluţiona cauza.

2.2. Prin sentinţa nr. 4542 din 21 aprilie 2021, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus înaintarea dosarului instanţei competente, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În raport de dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul debitorului, în materia contestaţiei la executare nefiind atrasă, în mod automat, competenţa instanţei care a încuviinţat executarea.

Totodată, a reţinut că debitorului urmărit nu i se poate anula dreptul de a sesiza instanţa de la sediul său într-o contestaţie la executare, câtă vreme nu are una dintre calităţile prevăzute la art. 127 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 29/E/2020, executării silite, precum şi împotriva încheierii nr. 3123/CS/2020 de încuviinţare a executării silite a Judecătoriei Iaşi.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Faptul că Judecătoria Iaşi a pronunţat, la 13 martie 2020, încheierea nr. 3123/CS de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de lângă Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice prezintă relevanţă în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulţi pârâţi, printre care sunt şi obligaţi acesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, contestaţia la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată tocmai de debitorul principal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sectorul 5, Bucureşti şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.