Conflict of competence over execution objection jurisdiction resolved by assigning case to court of debtor's seat

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 18 februarie 2020, Ministerul Finanţelor Publice a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiilor nr. x din 27 ianuarie 2020 emise de A. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite, precum şi împotriva încheierilor de încuviinţare a executării silite pronunţate la 14 ianuarie 2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D. şi E..

Prin cererea modificatoare (completatoare) a contestaţiei la executare din 3 martie 2020, debitorul a arătat că înţelege a formula contestaţie la executare şi împotriva somaţiilor emise la data de 10 februarie 2020 de A. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite, precum şi a încheierilor de încuviinţare a executării silite nr. 98 din 16 ianuarie 2020 şi nr. 352 din 31 ianuarie 2020 pronunţate de Judecătoria Oradea în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020, în contradictoriu cu intimaţii (creditori - intervenienţi) F. şi G..

Prin cererea modificatoare (completatoare) a contestaţiei la executare din 21 mai 2020, debitorul a arătat că înţelege a formula contestaţie la executare şi împotriva somaţiei de plată nr. x din 4 mai 2020, încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite, precum şi împotriva adresei de înfiinţare a popririi emise la 4 mai 2020 de A. în dosarul execuţional nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele B., D., C. şi E..

Prin cererea modificatoare (completatoare) a contestaţiei la executare din 10 iunie 2020, debitorul a arătat că înţelege a formula contestaţie la executare şi împotriva somaţiei de plată nr. x din 4 mai 2020, încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite, precum şi împotriva adresei de înfiinţare a popririi emise la 29 mai 2020 de A. în dosarul execuţional nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata C..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 574 din 27 ianuarie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia invocată din oficiu a necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect contestaţie la executare în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pornind de la încheierea din 8 ianuarie 2020 prin care Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită, instanţa a reţinut că aceasta este ipoteza în care cererea a fost formulată de către executorul judecătoresc împotriva mai multor debitori principali, instanţa competentă a o soluţiona fiind cea în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul oricăruia dintre debitorii principali.

A constatat, astfel, incidenţa art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cu sublinierea faptului că pluralitatea de debitori trebuie să existe chiar în cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, aceasta fiind acţiunea civilă cu care a fost învestită instanţa de executare.

Reţinând că la momentul începerii executării silite cel puţin unul din debitorii principali avea sediul în circumscripţia Judecătoriei Oradea, a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) C. proc. civ. şi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale.

2.2. Prin sentinţa nr. 2568 din 12 mai 2021, Judecătoria Oradea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimatele B. şi D.. A declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei. A constatat conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia. A suspendat judecata cauzei.

În raport de dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei de la sediul debitorului, neexistând niciun temei legal pentru stabilirea competenţei prin raportare la instanţa care a încuviinţat executarea.

A constatat că în speţă contestatorul - debitor Ministerul Finanţelor are sediul în circumscripţia Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în favoarea căreia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 399/E/2019, executării silite, precum şi împotriva încheierilor de încuviinţare a executării silite ale Judecătoriei Oradea.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea unicităţii, stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Finanţelor.

Faptul că Judecătoria Oradea a pronunţat, la 14, 16 şi 31 ianuarie 2020, încheierile de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierile de încuviinţare a executării silite sunt pronunţate într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu au autoritate de lucru judecat, acestea putând a fi cenzurate, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierile de încuviinţare a executării silite au fost pronunţate împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor prezintă relevanţă în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulţi pârâţi, printre care sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, în speţă, Ministerul Finanţelor este debitor principal - fiind, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, instituţia abilitată a aloca sumele de la buget necesare plăţii drepturilor salariale -, iar contestaţia la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Finanţelor.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Finanţelor este în sectorul 5, Bucureşti şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.