Revision petition inadmissible for failure to challenge a merits ruling on civil appeal

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 47 din 21 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1916 din 3 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire B. şi A., prin care au solicitat admiterea acesteia şi schimbarea, în tot, a hotărârii atacate pentru excesul de putere (ultra petita/extra petita), reglementat de art. 509 alin. (1) pct. l C. proc. civ.

Au susţinut că în cazul în speţă instanţa a nesocotit principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, prin prisma dispoziţiilor art. 9 alin. (2) art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Au solicitat, în esenţă, a se observa că atât în apel cât şi în recurs nu s-a făcut de către instanţă vreo minimă referire la obiectul propriu-zis al acţiunii şi la limitele impuse de aceasta, motiv pentru care este îndreptăţită formularea cererii în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 10 mai 2021, a dispus comunicarea cererii şi a stabilit termen de judecată la 23 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citare părţi.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unor hotărâri judecătoreşti, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanţa sa.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.

Or, din textul de lege menţionat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă au fost pronunţate asupra fondului sau prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o primele instanţe, pronunţă o soluţie diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

Se constată că în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, şi anume prin decizia atacată a fost pronunţată o soluţie de respingere a recursului şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul.

Rezultă că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi anume, aceea ca hotărârea atacată să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B. şi A. împotriva deciziei nr. 47 din 21 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2021.