Exclusion of cassation appeal against victim compensation decision under Law 211/2004

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 4 iunie 2020, A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 211/2004, acordarea unui avans din compensaţia financiară acordată victimelor criminalităţii/infracţiunilor/corupţiei instituţionale şi interinstituţionale, evitarea victimizării secundare şi respectarea demnităţii umane, susţinând că are calitatea de persoană vătămată/păgubită/prejudiciată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Braşov, secţia penală.

2. Hotărârea tribunalului

Prin hotărârea nr. 2 din 2 iulie 2020, Tribunalul Braşov, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni a respins cererea formulată de petentul A. privind acordarea unui avans la compensaţia financiară.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin decizia nr. 522/R din 26 octombrie 2020 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov. A respins contestaţia formulată de A. împotriva hotărârii tribunalului.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie A., pe care a criticat-o ca fiind netemeinică, nelegală, contradictorie, superficială, dovedind lipsă de imparţialitate şi independenţă.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 29 martie 2021, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin întâmpinarea formulată în afara termenului legal de intimata Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de decizia nr. 19/2016 pronunţată de Înalta Curte în recurs în interesul legii referitor la aplicarea art. 457 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 17 mai 2020, în baza art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit termen de judecată, cu citare părţi, în şedinţă publică la 23 iunie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În speţă, decizia civilă nr. 522/R din 26 octombrie 2020, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 2 din 2 iulie 2020 a Tribunalului Braşov, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni este definitivă.

Decizia atacată, ca de altfel şi hotărârea primei instanţe, au fost pronunţate în soluţionarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor.

Art. 31 din legea menţionată reglementează procedura soluţionării cererii de compensaţie financiară şi a cererii privind acordarea unui avans din compensaţia financiară de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

Conform alin. (6) al art. 31 din Legea nr. 211/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Or, în speţă, recurentul a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, formulând contestaţia soluţionată de curtea de apel prin decizia atacată cu recurs.

Dată fiind materia specifică pe care se grefează litigiul dedus judecăţii, regimul căilor de atac este cel prevăzut de legea specială/Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, fără posibilitatea completării sau adăugării altor căi de atac.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac, o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Faţă de prevederile legale menţionate, decizia pronunţată de curtea de apel nu este supusă recursului, astfel încât exercitând calea extraordinară de atac, partea nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă, recalificarea căii de atac exercitate de recurent în recurs în casaţie neputând conduce la o altă soluţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 522/R din 26 octombrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.