Moral damages and online publication action; appeals perimated due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2021

Asuprea cererilor de recurs constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Sectorului 2 Bucureşti la data de 15 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., reprezentat prin director C., D. şi E., F., G. şi H., solicitând instanţei: să dispună cu privire la interzicerea oricărei fapte de natură ilicită; să constate caracterul ilicit al faptelor săvârşite în mod intenţionat de către persoanele chemate în judecată; să oblige autorii la publicarea hotărârii pe cheltuiala lor şi la orice alte măsuri socotite de către instanţă a fi necesare în vederea încetării faptelor ilicite; să oblige pârâţii la repararea prejudiciului creat prin faptele comise; să oblige pârâţii la plata de daune morale în cuantum de 441.140 de RON.

Reclamanta A. a formulat cerere modificatoare, înregistrată în data de 1 februarie 2016, arătând că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu S.C. I. S.R.L., iar, la data de 25 aprilie 2016 a depus o nouă cerere modificatoare, prin care: a arătat că B. nu are capacitate, motiv pentru care a solicitat să fie introdusă în cauză S.C. I. S.R.L., în calitate de pârâtă; a precizat capătul de cerere privind valoarea daunelor morale solicitate la suma de 180.000 RON; a completat acţiunea principală, în sensul că a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei I. S.R.L. să scoată de pe toate site-urile articolele care fac referire la persoana sa direct sau indirect.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 5530 din data de 25 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a trimis dosarul Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2016.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 1356 din data de 10 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii H. şi G., pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; a respins ca neîntemeiată cererea modificată formulată de către reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii D. şi E. şi S.C. I. S.R.L.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia nr. 210A din data de 13 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia tardivităţii apelului, ca neîntemeiată.

A admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1356 din data de 10 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D., E., şi S.C. I. S.R.L.

A schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că: a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi, în solidar, la plata sumei de 3.000 RON reprezentând daune morale, la publicarea dispozitivului hotărârii şi la eliminarea din mediul on-line a articolelor publicate de pârâţi referitoare la reclamantă.

A obligat pe pârâţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în primă instanţă, în sumă de 1.300 RON.

I.5. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs reclamanta A. şi pârâţii D., E. şi S.C. I. S.R.L.

I.6. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 28 noiembrie 2019 şi a fost repartizată spre soluţionare completului nr. 2, astfel cum rezultă din raportul ECRIS aflat la dosarul de recurs.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 iunie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de pârâţii D., E. şi S.C. I. S.R.L. şi a fost reţinută excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta A., prorogându-se pronunţarea asupra acestei excepţii până la soluţionarea recursului declarat de pârâţi.

Totodată, s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2020, judecata recursurilor a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţinând că părţile, care au fost legal citate pentru acel termen de judecată, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, prin rezoluţia din data de 25 mai 2021, a fost fixat termen la data de 22 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor în vederea discutării excepţiei perimării cererilor de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând incidenţa în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiaşi articol prevede că:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea se poate constata şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, este necesar ca pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecării cererilor de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 13 octombrie 2020, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

În cauză, termenul de perimare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 13 aprilie 2021.

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, din momentul în care judecata cererilor de recurs a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (13 octombrie 2020), părţile nu au formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii şi nici nu au efectuat vreun alt act de procedură.

În raport de considerentele reţinute, având în vedere că în termenul prevăzut de lege, din lipsa de diligenţă a părţilor, nu a fost întocmit niciun act de procedură, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimate recursurile cu a căror judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâţii D., E. şi S.C. I. S.R.L. împotriva deciziei nr. 210A din data de 13 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cu recurs la Completul de 5 judecători, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2021.