Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1418/2021 AI generated

Negative jurisdictional conflict resolved: Suceava Tribunal retains restitution challenge under amended exclusive territorial jurisdiction.

Case Number Decizia nr. 1418/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Suceava Tribunal, where the claimants had originally filed, thereby rejecting the Bucharest Tribunal's declination; the Suceava Tribunal's earlier declination in favor of Bucharest was overturned, and the case remains pending before Suceava. The dispute is a civil challenge by claimants against the National Commission for the Compensation of Properties' partial validation decision regarding restitution/compensation for immovable properties located in Câmpulung Moldovenesc, Suceava. The decisive basis is Article 35(1) of Law No. 165/2013, as amended by Law No. 111/2019, which, at the time the claim was filed on 6 March 2020, imposed exclusive territorial jurisdiction on the civil section of the tribunal in whose jurisdiction the immovable property is situated (not the issuer's seat), making Suceava competent; the Bucharest Tribunal's reliance on the pre-amendment version (seat of the entity) was legally erroneous.

Legislator headnote

AI generated

art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: Suceava Tribunal retains restitution challenge under amended exclusive territorial jurisdiction: Instanţa a apreciat că legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 35, din Legea nr. 165/2013, competenţa de soluţionare atât a acţiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât şi a acţiunilor având ca obiect obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare, având în vedere sintagma "entitatea învestită de lege" din cuprinsul art. 35 alin. (2) din actul normativ anterior invocat şi trimiterea la dispoziţiile art. 33 sau 34 din lege.

Keywords

AI generated
resolution of jurisdictional dispute restitution of property amendment of the claim territorial law immovable property e-justice

Cited Legislation

AI generated
art. 35 din Legea nr. 165/2013
S-a reţinut că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, 6 martie 2020, dată ulterioară modificării art. 35 din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
art. 133 pct. 2 C. proc. civ
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ.
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava şi Tribunalul Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă, în raport de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, forma anterioară modificării survenite prin Legea nr.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, în a cărui rază teritorială se află imobilele pentru care au fost acordate despăgubiri.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 6 martie 2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., în contradictoriu cu Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor, au formulat contestaţie împotriva Deciziei de validare parţială nr. 31675 din 16 ianuarie 2020, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin sentinţa civilă nr. 1222 din 17 noiembrie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că reclamanţii au formulat contestaţie împotriva Deciziei de validare parţială nr. 31675 din 16 ianuarie 2020, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, iar pârâta emitentă a deciziei atacate are sediul în mun. Bucureşti.

A reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, ce instituie o competenţă teritorială absolută a secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii ce a emis decizia şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 673 din 22 aprilie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în materia legilor de restituire a proprietăţilor sau acordării de măsuri compensatorii pentru fostele proprietăţi, competenţa este reglementată de norme de ordine publică, iar instanţa de judecată poate invoca, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive.

Instanţa a apreciat că legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 35, din Legea nr. 165/2013, competenţa de soluţionare atât a acţiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât şi a acţiunilor având ca obiect obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare, având în vedere sintagma "entitatea învestită de lege" din cuprinsul art. 35 alin. (2) din actul normativ anterior invocat şi trimiterea la dispoziţiile art. 33 sau 34 din lege.

S-a reţinut că Tribunalul Suceava este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, 6 martie 2020, dată ulterioară modificării art. 35 din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 111/2019 şi reţinând că imobilele se află în circumscripţia Tribunalului Suceava.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava şi Tribunalul Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă, în raport de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, forma anterioară modificării survenite prin Legea nr. 111/2019, în timp ce Tribunalul Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin demersul judiciar iniţiat la 6 martie 2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., în contradictoriu cu Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor, au formulat contestaţie împotriva Deciziei de validare parţială nr. 31675 din 16 ianuarie 2020, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina au relevanţă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, modificate prin Legea nr. 111/2019, temei de drept invocat, de altfel, şi de către reclamanţi în acţiune.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Din examinarea actelor dosarului, se reţine că măsurile reparatorii privesc imobile situate în Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava.

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunţate şi având în vedere că imobilele se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, învestirea de către reclamanţi a acestei instanţe s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 6 martie 2020.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, în a cărui rază teritorială se află imobilele pentru care au fost acordate despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2021.