Territorial jurisdiction in low-value claim procedure and deadline for raising incompetence objection under Art. 130(3) CPC

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 noiembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Slobozia, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în procedura specială a cererii de valoare redusă, obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 200 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x CAS nr. x din 22 martie 2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 623 din 15 martie 2021, Judecătoria Slobozia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Galaţi.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., constatând că instanţa competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Galaţi.

Învestită prin declinare, Judecătoria Galaţi a pronunţat sentinţa civilă nr. 822 din 29 aprilie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, s-a reţinut că Judecătoria Slobozia, deşi a apreciat corect că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, art. 1028 C. proc. civ. face trimitere expresă la normele de drept comun şi a reţinut aplicabilitatea art. 107 C. proc. civ., care stabileşte regula generală în materie, a ignorat normele care disciplinează activitatea procedurală în privinţa posibilităţii de invocare a excepţiei de necompetenţă, respectiv art. 129-130 din acelaşi act normativ.

Astfel, s-a constatat că pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, respectiv la 8 martie 2021, şi nu prin întâmpinare, cum dispun normele procedurale anterior invocate.

Instanţa a reţinut că, în măsura în care reclamantul a introdus cererea la o instanţă care nu este competentă după nici unul din criteriile prevăzute de normele de competenţa teritorială, dacă pârâtul nu invocă excepţia de necompetenţă teritorială prin întâmpinare, în speţă nefiind situaţia în care întâmpinarea nu este obligatorie, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul dacă necompetenţa este de ordine privată.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L., pe calea procedurii speciale a cererii de valoare redusă, la plata sumei de de 200 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x CAS nr. x din 22 martie 2017.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., raportat la art. 1028 din acelaşi act normativ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ. "Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun."

Înalta Curte constată că sediul pârâtei S.C. B. S.R.L. este în mun. Galaţi, cart C., jud. Galaţi, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Galaţi, această instanţă fiind competentă teritorial să soluţioneze prezenta cerere.

Se reţine că normele de competenţă reglementate de art. 107 C. proc. civ. sunt norme de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Desfăşurarea procedurii în cazul cererii de valoare redusă, prevăzută de art. 1030 C. proc. civ., nu prevede obligativitatea depunerii întâmpinării, astfel încât devin incidente dispoziţiile tezei a doua a art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale putând fi invocată până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Se constată că, în cauză, în termenul stabilit de lege, respectiv la termenul din 8 martie 2021, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia, declinarea competenţei teritoriale către Judecătoria Galaţi fiind realizată în condiţii de regularitate procedurală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Galaţi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2021.