Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1415/2021 AI generated

Conflict of jurisdiction for execution objection involving multiple debtors and a court officer creditor under Art. 127 Civil Procedure Code

Case Number Decizia nr. 1415/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Bucharest Sector 5 Court to adjudicate an execution objection, effectively prevailing against the Oradea Court’s contrary view. The dispute arose when a public ministry, as debtor, filed an objection to forced execution measures initiated by a creditor who served as a court clerk at the Oradea Tribunal; while the Bucharest court initially declined jurisdiction arguing the creditor’s prior choice of the Oradea court fixed territorial competence, the Oradea court countered that the objection was exclusive to the court at the debtor’s seat and referred the matter upward due to the conflict. The decisive legal basis relied on Article 651(1) of the Civil Procedure Code, which establishes that the execution court is determined by the debtor’s domicile or seat at the time the enforcement agency is seized, a public order rule that prevails over prior choices made by creditors. Although Article 112 and 116 allow creditors to choose among competent courts in cases of multiple debtors, the application of Article 127, which restricts the jurisdiction of courts where the opposing party (the creditor-civil servant) is employed, disqualified the Oradea court, leaving the Bucharest court as the sole competent instance despite the prior issuance of the execution authorization order there.

Legislator headnote

AI generated

art. 116 C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 712 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ, Art. 651 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction for execution objection involving multiple debtors and a court officer creditor under Art. 127 Civil Procedure Code: The dispute arose when a public ministry, as debtor, filed an objection to forced execution measures initiated by a creditor who served as a court clerk at the Oradea Tribunal; while the Bucharest court initially declined jurisdiction arguing the creditor’s prior choice of the Oradea court fixed territorial competence, the Oradea court countered that the objection was exclusive to the court at the debtor’s seat and referred the matter upward due to the conflict. The decisive legal basis relied on Article 651(1) of the Civil Procedure Code, which establishes that the execution court is determined by the debtor’s domicile or seat at the time the enforcement agency is seized, a public order rule that prevails over prior choices made by creditors. Although Article 112 and 116 allow creditors to choose among competent courts in cases of multiple debtors, the application of Article 127, which restricts the jurisdiction of courts where the opposing party (the creditor-civil servant) is employed, disqualified the Oradea court, leaving the Bucharest court as the sole competent instance despite the prior issuance of the execution authorization order there.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction Civil Procedure Code conflict rule order for enforcement territorial jurisdiction objection to debt enforcement

Cited Legislation

AI generated
art. 116 C. proc. civ
112 şi art. 116 C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
art. 651 alin. (1) C. proc. civ
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
art. 712 alin. (1) C. proc. civ
Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art.
art. 127 C. proc. civ
Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimata-creditoare are calitatea de grefier la Tribunalul Bihor, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.
Art. 651 C. proc. civ
Constatând incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin.
art. 666 alin. (6) C. proc. civ
De altfel, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea unei contestaţii la executare, deci inclusiv prin prisma stabilirii instanţei de executare competente.
art. 714 alin. (1) C. proc. civ
Cum normele de competenţă ce vizează soluţionarea contestaţiei la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 din C. proc. civ.

Cited in the dispositive as the legal basis for the court's authority to regulate and establish competence upon a negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 5 iunie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare solicitând instanţei să dispună: 1. Anularea actelor de executare emise de B., în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1007/21.02.2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea civilă din 6 martie 2020 a Judecătoriei Oradea, pronunţată în acelaşi dosar; 2. Admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Prin sentinţa civilă nr. 4966 din 15 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, prin încheierea nr. 1007/2020, pronunţată de Judecătoria Oradea la 21 februarie 2020, s-a admis cererea de intervenţie formulată de petenta B., în dosarul execuţional nr. x/2019, privind pe mai mulţi creditori printre care şi intimata A. şi s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Constatând incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3), art. 112 alin. (1) teza 1 şi art. 116 C. proc. civ., s-a apreciat că, în cauza dedusă judecăţii, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Oradea, executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul debitorilor Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 1810 din 1 aprilie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială de ordine publică pentru soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

Instanţa a apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare prin raportare la instanţa care a încuviinţat executarea silită, unicul criteriu fiind, aşa cum s-a subliniat deja, sediul sau domiciliul debitorului. Din dispoziţiile legale nu reiese existenţa vreunui principiu, în sensul că prin încuviinţarea executării silite respectiva instanţă şi-a câştigat competenţa de soluţionare şi a celorlalte cereri şi contestaţii formulate ulterior, pe parcursul executării silite.

În consecinţă, constatând că, în speţă, contestatorul-debitor este Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, Bd. x, ce se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, s-a reţinut că, în mod corect, contestaţia a fost introdusă la Judecătoria Sector 5, această instanţă fiind competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, debitorul Ministerul Finanţelor Publice a contestat actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 343/E/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B.. Executarea silită împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, B-dul x nr. 16, a fost declanşată în dosarul de executare anterior menţionat, la solicitarea creditoarei A..

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Însă, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimata-creditoare are calitatea de grefier la Tribunalul Bihor, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii." Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în cazul cererii introduse împotriva unui grefier, astfel cum reiese din alin. (3) al art. 127, conform cărora "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Aplicând aceste dispoziţii, Judecătoria Oradea în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, sediul debitorilor Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea nu poate fi aleasă din pricina interdicţiilor de la art. 127 C. proc. civ., alegerea urmând a fi făcută dintre instanţele de la sediul celorlaţi debitori, în speţă aceasta fiind Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 1007 din 21 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020, nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare.

Aceasta întrucât, în cazul pluralităţii de debitori, în vederea stabilirii instanţei de executare urmează a se da prevalenţă dispoziţiilor speciale în materie, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi doar în măsura în care niciuna din judecătoriile de la sediul debitorilor nu poate soluţiona cauza din pricina interdicţiilor instituite de art. 127 C. proc. civ., devine aplicabilă această din urmă dispoziţie.

Art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenţei să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de această normă, astfel că pronunţarea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită nu poate atrage, în situaţia de faţă competenţa aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea contestaţiei la executare.

De altfel, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea unei contestaţii la executare, deci inclusiv prin prisma stabilirii instanţei de executare competente.

Cum normele de competenţă ce vizează soluţionarea contestaţiei la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Finanţelor Publice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2021.