Unconstitutionality of ban on appeals against final electoral judgments; admissibility of constitutional reference based on immediate procedural interest.

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 21 decembrie 2020, contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Sălaj, reprezentată prin preşedinte interimar B., în contradictoriu cu Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 33 Sălaj, a solicitat anularea deciziei civile nr. 238/A/04.11.2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020 şi fixarea unui termen de judecată pentru soluţionarea apelului, susţinând că decizia atacată a fost pronunţată în lipsa părţilor ce nu au fost citate pentru judecarea cauzei, de un complet alcătuit cu încălcarea normelor imperative privind repartizarea aleatorie.

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2021, contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Sălaj a invocat excepţia de neconstituţionale a art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel.

Prin decizia nr. 39/A din 17 februarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 din Legea nr. 115/2015.

A respins, ca inadmisibilă, şi contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Sălaj, în contra deciziei civile nr. 238/A/04.11.2020, dosar civil nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, pe care a menţinut-o în tot.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din decizia nr. 39/A din 17 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Sălaj.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ. s-a arătat că în mod greşit instanţa de apel a respins sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pe motiv nu ar avea legătură cu cauza, deşi aceeaşi instanţă a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă tocmai în temeiul textului a cărui neconstituţionalitate a invocat-o.

Argumentul Curţii de Apel Cluj extras din decizia nr. 535/2016 a Curţii Constituţionale, care a reţinut că procesul electoral "este unul temporal şi ireversibil existând o imposibilitate fizică de restabilire a situaţiei anterioare..." a fost acela că eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar avea nicio finalitate pentru autorul excepţiei. Susţine recurentul că, formulând acest raţionament, instanţa s-a substituit prin exces de putere Curţii Constituţionale, constatând o inadmisibilitate acolo unde nici măcar instanţa de contencios constituţional nu a reţinut-o, astfel cum rezultă din analiza deciziei nr. 535/2016, în care excepţia a fost analizată pe fond.

Consideră că instanţa a preluat argumente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ce nu au însă un caracter obligatoriu şi pot fi revizuite dacă se aduc noi argumente, astfel că deciziile anterioare de respingere nu pot fi avute în vedere pentru a se considera că o excepţie este inadmisibilă. Prin extinderea condiţiei referitoare la legătura cu fondul cauzei la considerente preluate din jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Cluj a adăugat la lege.

5. Apărările formulate în cauză

Citată fiind în calitate de autoritate publică continuatoare a entităţii Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 33 Sălaj, dizolvat la data soluţionării prezentului recurs, intimata Autoritatea Electorală Permanentă a formulat întâmpinare, invocând lipsa calităţii procesuale pasive şi, pe fond, solicitând respingerea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte a reţinut calitatea procesuală pasivă în cauză a intimatei Autoritatea Electorală Permanentă astfel cum rezultă din dezbaterile în şedinţa publică şi statuările consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Asupra recursului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 apreciind că, pentru a putea fi reţinută îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, trebuie să se verifice de către instanţă dacă eventuala constatare a neconstituţionalităţii textului de lege indicat de parte profită autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Numai în acest caz, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, se poate concluziona că dispoziţiile legale criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, făcând posibilă desfăşurarea şi finalizarea procedurii judiciare.

A considerat instanţa de apel că această condiţie nu este îndeplinită în cauză raportat la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 535/2016 prin care s-a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 şi prin care s-a reţinut explicit că procesul electoral este unul temporar şi ireversibil, existând o imposibilitate fizică de restabilire a situaţiei anterioare în cazul admiterii unei eventuale revizuiri declarate ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 115/2015. Având în vedere că în materia contenciosului electoral exercitarea căilor extraordinare de atac nu permite restabilirea situaţiei anterioare, în cauză alegerile locale fiind de o perioadă considerabilă de timp finalizate, s-a apreciat că eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate invocată de contestator în cauză nu ar avea nicio finalitate pentru autorul excepţiei.

Instanţa de recurs constată că, respingând cererea de sesizare cu motivarea redată anterior, instanţa de apel a procedat la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 în ceea ce priveşte legătura normei de drept obiect al excepţiei invocate cu cauza dedusă judecăţii.

Astfel, instanţa nu a analizat dacă textul de lege este aplicabil sau nu în cauza ce i-a fost dedusă spre soluţionare şi, deci, dacă există un interes procesual imediat şi actual al părţii în formularea unei atare cereri, ci a verificat exclusiv interesul mediat al acesteia, respectiv efectele declarării neconstituţionalităţii textului de lege asupra procesului electoral.

Or, este adevărat că instanţa de contencios constituţional a procedat, în jurisprudenţa sa, la verificarea oportunităţii efectuării unui control de constituţionalitate asupra unei norme cu aplicare temporară şi ale cărei efecte fuseseră epuizate la momentul judecăţii, însă această analiză nu poate reprezenta un fine de neprimire în cadrul filtrului de admisibilitate exercitat de instanţa de trimitere, ci, cel mult, un argument în exprimarea punctului de vedere asupra excepţiei propriu-zise.

Prin urmare, reanalizând condiţia referitoare la legătura cu cauza dedusă judecăţii a textului de lege invocat, Înalta Curte reţine că acesta dispune în sensul că "Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac".

Or, în cauză, învestită fiind cu judecata unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei hotărâri definitive pronunţate în materie electorală instanţa a respins ca inadmisibilă calea de atac tocmai în considerarea dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

În aceste condiţii, interesul procesual actual al părţii este să obţină acces la instanţa de judecată care ar putea, eventual, să retracteze hotărârea judecătorească de care este nemulţumită.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că dispoziţia menţionată are legătură cu cauza, fiind îndeplinite, totodată, şi celelalte condiţii prevăzute de lege pentru admisibilitatea sesizării, ce nu au constituit obiect al contestării în recurs.

Aspectul interesului mediat al părţii, în sensul identificării scopului final urmărit prin iniţierea litigiului, respectiv al oportunităţii efectuării unui control de constituţionalitate asupra unei dispoziţii legale de aplicabilitate temporară într-un proces electoral deja finalizat, excedează aspectului de admisibilitate privind sesizarea, rămânând la latitudinea instanţei de contencios constituţional să aprecieze în ce măsură constatarea neconstituţionalităţii textului de lege profită autorului acesteia şi fac posibilă desfăşurarea şi finalizarea procedurii judiciare (conform deciziilor nr. 866/2015 şi 766/2011 invocate de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional).

În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, decizia recurată referitor la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispunând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Punctul de vedere al Înaltei Curţi cu privire la excepţia invocată este acela că textul de lege supus controlului nu prezintă vicii de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie referitoare la dreptul de acces la justiţie.

În acest sens se constată că litigiul are ca obiect iniţial soluţionarea unei contestaţii împotriva Procesului-verbal nr. x/26.08.2020 emis de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 33 Sălaj prin care s-a stabilit ordinea de pe buletinul de vot pentru preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj, precum şi a candidaţilor la funcţia de consilier judeţean pentru Consiliul Judeţean Sălaj, contestaţie formulată în baza dispoziţiilor Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Potrivit dispoziţiilor art. 122 din lege, care reglementează procedura judiciară în litigiile electorale iniţiate în baza acesteia:,,(1) Judecarea de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului. (2) Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac."

Se reţine că prevederile art. 122 din Legea nr. 115/2015, prin trimiterea la procedura ordonanţei preşedinţiale, instituie dispoziţii speciale de judecată a cauzelor în materie electorală cu celeritate maximă, pentru considerente care au la bază caracterul special al legii şi scopul acesteia şi care impun ca soluţionarea incidentelor ivite să se facă într-o perioadă scurtă de timp, situată în interiorul calendarului alegerilor. În acest context, legiuitorul a optat pentru dispoziţii speciale şi în ceea ce priveşte căile de atac, în sensul eliminării celor care pot fi declarate împotriva hotărârilor definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti.

Prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţia României s-a stabilit că legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia liberului acces la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Înalta Curte observă că legea fundamentală nu cuprinde prevederi referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. De asemenea, nu stipulează expres că accesul liber la justiţie implică, întotdeauna, dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului sau căile extraordinare de atac de retractare.

În plus, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.

În acest sens, trebuie menţionat că instanţa de contencios european, prin Hotărârea din 25 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenţie (a cărei încălcare de către textul legal vizat de neconstituţionalitate a invocat-o petentul), a statuat că "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept".

Astfel, accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, ci implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului, putând fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului (Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în cauza Lungoci împotriva României, paragr. 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006).

Potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Prin decizia nr. 369/2017, Curtea Constituţională a statuat, referitor la posibilitatea exercitării unei căi de atac, în sensul că, în jurisprudenţa sa s-a stabilit că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. În ceea ce priveşte asigurarea egalităţii cetăţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea a reţinut că, în instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut de respectul principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

De aceea nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. De asemenea, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca atare, nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

În baza acestor argumente, Înalta Curte consideră că dispoziţiile art. art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu sunt neconstituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorul A. - Organizaţia Judeţeană Sălaj împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din decizia nr. 39/A din 17 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Casează, în parte, decizia recurată referitor la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2021.