Second appeal in nullity against same judgment barred by res judicata and declared inadmissible
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in nullity as inadmissible, upholding the prior decision that had rejected the defendant's appeals as inadmissible, and ordered the appellant to pay 500 RON in litigation costs to the respondent while rejecting the request for a fine. The dispute concerned a civil matter where the appellant attempted to challenge a final judgment from the same court section for a second time; the core issue was whether a new appeal in nullity could be filed against the same judgment by the same party after a previous such appeal had already been decided. The court held that under Article 504(3) of the Code of Civil Procedure, a party is barred from filing a subsequent appeal in nullity against the same judgment, even if different grounds are invoked, as these procedural rules are of public order; consequently, the court found no evidence of bad faith to warrant a sanction but imposed a monetary penalty for procedural fault.
Legislator headnote
AI generatedart. 504 alin. (3) C. proc. civ, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Second appeal in nullity against same judgment barred by res judicata and declared inadmissible: The dispute concerned a civil matter where the appellant attempted to challenge a final judgment from the same court section for a second time; the core issue was whether a new appeal in nullity could be filed against the same judgment by the same party after a previous such appeal had already been decided. The court held that under Article 504(3) of the Code of Civil Procedure, a party is barred from filing a subsequent appeal in nullity against the same judgment, even if different grounds are invoked, as these procedural rules are of public order; consequently, the court found no evidence of bad faith to warrant a sanction but imposed a monetary penalty for procedural fault.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the order to pay court costs of 500 RON.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021
Asupra contestaţiei în anulare deduse judecăţii, reţine următoarele:
1. Hotărârea supusă contestaţiei în anulare
Prin decizia nr. 2313 din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâta A. împotriva deciziei nr. 204R din 29 mai 2020 şi a deciziei nr. 422R din 24 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
2. Contestaţia în anulare
La 30 martie 2021, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2313 din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata B. str. x a invocat excepţia de netimbrare, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, în temeiul art. 504 alin. (3) C. proc. civ., excepţia nulităţii pentru nemotivarea căii de atac exercitate şi a solicitat amendarea contestatoarei.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând contestaţia în anulare din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ. "O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă alte motive."
Textul de lege anterior menţionat restrânge condiţiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, statuând expres inadmisibilitatea unei noi contestaţii în anulare împotriva aceleiaşi hotărâri, chiar dacă se invocă alte motive.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Se reţine că, prin decizia nr. 648 din 25 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare promovată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Întrucât textul legal evocat anterior nu face nicio distincţie după cum motivele existau sau nu la data soluţionării celei dintâi, o nouă contestaţie în anulare nu mai poate fi exercitată, chiar dacă prin aceasta s-ar invoca alte motive decât cele din prima contestaţie.
Aceste prevederi se referă exclusiv la situaţia în care una şi aceeaşi parte exercită pentru a doua oară calea contestaţiei în anulare, astfel că prezenta cale extraordinară de atac va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind de prisos analiza celorlalte excepţii şi apărări invocate.
Cât priveşte solicitarea intimatei de a aplica contestatoarei sancţiunea amenzii, Înalta Curte constată că, deşi calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în sensul că nu s-a probat reaua-credinţă a contestatoarei în formularea căii de atac, iar soluţia de respingere a unei cereri în justiţie nu este prin ea însăşi dovada certă a săvârşirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanţele cauzei.
În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a contestatoarei, Înalta Curte va obliga pe contestatoare la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. str. x.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2313 din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Respinge cererea de amendare a contestatoarei, formulată de intimată.
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 500 RON către intimata B. str. x, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2021.