Inadmissibility of cassation appeal against a definitive appellate decision in a judicial partition case due to the principle of uniqueness of appellate routes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal in cassation filed by the defendant against a first-instance appeal court decision, upholding the lower court's rejection of the appeal and leaving the underlying definitive decisions of the trial court and appellate court in force. The dispute arose from a judicial partition of assets, where the defendant attempted to separately challenge a preliminary procedural order from the Court of Appeal (which dismissed a prior appeal against a judgment of remand) by filing a cassation appeal directly against that definitive appellate decision. The court held that such an appeal was inadmissible because the challenged decision itself was a final ruling rendered in cassation, and under the principles of legality and uniqueness of appellate routes, a party cannot exercise the same appellate remedy twice against the same procedural act, especially when the law permits only a single level of appeal for partition judgments. The decisive legal basis included Article 493(5) and Article 460(1) of the Civil Procedure Code, which prohibit repeated exercise of an appellate route, and Article 483(1) and Article 634(1)(5), establishing that judgments rendered in cassation are final and not subject to further cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against a definitive appellate decision in a judicial partition case due to the principle of uniqueness of appellate routes: The dispute arose from a judicial partition of assets, where the defendant attempted to separately challenge a preliminary procedural order from the Court of Appeal (which dismissed a prior appeal against a judgment of remand) by filing a cassation appeal directly against that definitive appellate decision. The court held that such an appeal was inadmissible because the challenged decision itself was a final ruling rendered in cassation, and under the principles of legality and uniqueness of appellate routes, a party cannot exercise the same appellate remedy twice against the same procedural act, especially when the law permits only a single level of appeal for partition judgments. The decisive legal basis included Article 493(5) and Article 460(1) of the Civil Procedure Code, which prohibit repeated exercise of an appellate route, and Article 483(1) and Article 634(1)(5), establishing that judgments rendered in cassation are final and not subject to further cassation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural basis for the complete panel to dismiss the appeal as inadmissible when the report on the admissibility in principle is consistent with the law.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 05 octombrie 2020, pârâta A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 271/2020-R din 01 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 27 noiembrie 2020 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs declarate împotriva deciziei nr. 271/2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, arătând că instanţa de recurs nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii şi, pe cale de consecinţă, şi a încheierilor de şedinţă din 14 mai 2018, 4 iunie 2018 şi 17 septembrie 2018, inclusiv a sentinţei civile nr. 6670/2018, pronunţate de instanţa de fond.
În continuare, recurenta a prezentat situaţia de fapt a litigiului, precum şi nemulţumirile sale cu privire la modul de soluţionare a cererilor sale.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul fiind declarat împotriva unei decizii definitive pronunţate în recurs. De asemenea, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva legalităţii căii de atac.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 01 martie 2021, respectiv la 02 martie 2021.
Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport, la data de 11 martie 2021, prin care a învederat că nu este de acord cu concluziile prezentate în raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
De asemenea, potrivit art. 94 lit. j) C. proc. civ., sunt de competenţa judecătoriei "cererile de împărţeală judiciară indiferent de valoare".
În cauză, prin încheierea din 26 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 având ca obiect "partaj judiciar", instanţa, găsind necesare noi lămuriri şi pentru a pune în discuţie cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Protocoalelor SRI, invocată de apelanta A., în temeiul art. 400 C. proc. civ., a dispus repunerea cauzei pe rol.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A., cale de atac care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr. 271/2020-R din 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, decizia fiind definitivă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că recurenta-pârâtă a supus căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care tribunalul a dispus repunerea pe rol a dosarului având ca obiect partaj judiciar, pronunţând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu, iar potrivit art. 466 alin. (4) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afara de cazul când legea dispune altfel.
S-a mai reţinut că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, nu pot fi atacate cu apel (respectiv recurs) decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală şi, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.
În speţă, s-a constatat că la data declarării căii extraordinare de atac, cauza (cererea de apel) nu era încă soluţionată, fiind soluţionată, ulterior, prin decizia civilă nr. 1129/A din 13.12.2019, când Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta A., în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E., F., G., împotriva sentinţei civile nr. 6670/2018 pronunţata de Judecătoria Oradea şi încheierilor de şedinţă din data de 14.05.2018, 04.06.2018, 17.09.2018, ce au fost păstrate în totalitate, hotărârea fiind definitivă.
Curtea de apel a reţinut incidenţa, în cauză, şi a dispoziţiilor art. 995 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea de partaj este supusă numai apelului, astfel că împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă (judecătorie) asupra cererii principale de partaj nu se va putea exercita decât o singură cale de atac, respectiv apelul (la tribunal).
Prin urmare, instanţa a reţinut că împotriva încheierii premergătoare prin care s-a dispus repunerea cauzei pe rol nu se poate face recurs decât odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, neexistând o dispozitie legală care să îngăduie atacarea ei pe cale separată şi doar dacă respectiva hotărâre este supusă vreunei căi de atac.
În acest context factual, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată a fost pronunţată în calea de atac a recursului, iar reiterarea aceleiaşi căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că, în dreptul procesual român, sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, respectiv al unicităţii.
Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunţată în soluţionarea unui recurs, părţile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.
Pentru aceste considerente, întrucât pârâta a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 271/2020-R din 01 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 271/2020-R din 01 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.