Exclusion of cassation for appellate decisions in exclusive-appeal restitution compensation disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the plaintiff’s appeal for inadmissibility, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal, which denied the claim for adjusted compensation for an expropriated property. The dispute arose from a civil action filed under the law regarding the finalization of the restitution process for abuses committed during the communist regime, where the plaintiff sought to correct the valuation of the land by refusing the application of a 0.85 correction coefficient for the lack of water and sewage infrastructure. The court held that the appeal was procedurally barred because Article 35(4) of Law No. 165/2013 explicitly limits the judicial review of such compensation decisions to a single level of appeal at the Court of Appeal, meaning that under Articles 483(2) and 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure, the appellate decision became final and is not susceptible to cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, art. 493 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 35 din Legea nr. 165/2013; Exclusion of cassation for appellate decisions in exclusive-appeal restitution compensation disputes: Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 483 şi următoarele C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul stabilirii valorii corecte a terenului fără aplicarea corecţiei de 0,85 pentru lipsa apei curente şi a canalizării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 20 octombrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs împotriva împotriva deciziei nr. 718A/2020 din 07 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 3 decembrie 2020 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 483 şi următoarele C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul stabilirii valorii corecte a terenului fără aplicarea corecţiei de 0,85 pentru lipsa apei curente şi a canalizării.
În continuare, recurenta a prezentat un mod de calcul şi a arătat că valoarea totală a despăgubirilor este de 257.025,15 euro, instanţa de apel aplicând şi interpretând greşit dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care evaluarea imobilului în cauză s-a făcut prin aplicarea eronată a grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs şi excepţia lipsei de interes a recurentei-reclamante în promovarea cererii de recurs.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, intimata a învederat că decizia recurată este definitivă şi nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului, iar demersul reclamantei tinde la reluarea controlului judiciar.
Referitor la excepţia lipsei de interes, intimata a susţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui interes care să întrunească cerinţele prevăzute de lege, în condiţiile în care prin decizia de compensare nr. x/01.09.2020 a fost validată dispoziţia nr. x/27.01.2006, emisă de Primarul Municipiului Bucureşti şi s-a constat că reclamanta are dreptul la despăgubiri prin 1.079.969 puncte.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 26 ianuarie 2021, care, la data de 28 ianuarie 2021, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, iar, pe fond, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa admiterii acţiunii, în sensul obligării intimatei-pârâte la emiterea unei decizii de compensare pentru diferenţa punctelor rezultate ca urmare a valorii corecte, respectiv pentru suma de 33.877,24 euro.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă calea de atac a recursului.
Totodată, s-a reţinut că în temeiul art. 493 alin. (1) C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra admisibilităţii în pricipiu a cererii de recurs.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 01 martie 2021, respectiv la 5 martie 2021.
Părţile nu au depus punct de vedere la raport.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, soluţionarea pe fond a dosarului administrativ nr. x/CC şi acordarea de măsuri reparatorii, pentru imobilul (teren şi construcţie) situat în Bucureşti, Intrarea Cristalului nr. 1-3, arătând, în esenţă, că dosarul nu a fost soluţionat în termenul de 60 luni prevăzut de Legea nr. 165/2013.
Cererea a fost formulată la 17 septembrie 2018 şi a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.
Art. 35 din Legea nr. 165/2013 prevede că:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru." .
Reiese, aşadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, a cărui soluţionare intră în competenţa curţii de apel.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac este definitivă, purtând această menţiune în dispozitiv, şi nu este susceptibilă de recurs.
Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, rezultă că decizia nr. 718A/2020 din 07 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 718A/2020 din 07 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 718A/2020 din 07 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.