Territorial competence for objection to enforcement: executing court retains jurisdiction per unity principle despite debtor’s seat

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 28.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a chemat în judecată intimatul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea executării silite înseşi demarate în cadrul dosarului de executare nr. 402/E/2019 instrumentat de B., anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 128/2020 din 17.01.2020 pronunţată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, anularea somaţiei nr. x/14.08.2020 emisă în cadrul dosarului de executare nr. 402/E/2019 instrumentat de B., precum şi întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa nr. 1706/12.05.2020 Judecătoria Sector 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Oradea, reţinând că Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită în cauză.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Oradea prin sentinţa civilă nr. 1001 din data de 23 februarie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, instanţa a reţinut că în speţă, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, norma de competenţă prevăzută de art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., fiind instituită în favoarea debitorului, iar nu a creditorului. Or, sediul debitorului la data sesizării organului de executare era situat în Bucureşti, str. x, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind şi instanţa la care contestatorul a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţie la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanţe au reţinut că în materia contestaţiei la executare competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Oradea a reţinut că, în cauză, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 28.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a chemat în judecată intimatul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea executării silite înseşi demarate în cadrul dosarului de executare nr. 402/E/2019 instrumentat de B., anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 128/2020 din 17.01.2020 pronunţată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, anularea somaţiei nr. x/14.08.2020 emisă în cadrul dosarului de executare nr. 402/E/2019 instrumentat de B., precum şi întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din norma juridică enunţată se degajă cerinţa ca instanţa de executare să fie unică, în sensul că una şi aceeaşi instanţă trebuie să soluţioneze atât cererea de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

În speţă, în dosarul execuţional nr. x/2019 înregistrat la B., intimatul a declanşat procedura executării silite în baza titlurilor executorii reprezentate de: sentinţa civilă nr. 37/2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008 şi încheierea din 11.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008

Executarea silita a fost încuviinţată prin încheierea nr. 128/17.01.2020 pronunţată in camera de consiliu din data de 17.01.2020 în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Oradea, în dosarul execuţional x/2019

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 128/17.01.2020 a Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Oradea, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.