Homeowners association's appeal dismissed; constitutionality exception on appeal-right exclusion inadmissible for lack of case connection

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin încheierea de şedinţă din 8 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.. A fost respinsă cererea de sesizare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri, cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs pârâta Asociaţia de Proprietari "A.".

A susţinut că greşit s-a reţinut că dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu au legătură cu soluţionarea cauzei, câtă vreme privesc chiar aptitudinea exercitării căilor de atac, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

A expus ample argumente privind caracterul neconstituţional al dispoziţiilor de excludere a recursului în privinţa acţiunilor evaluabile în bani în care sunt părţi Asociaţiile de proprietari, cu referire la considerentele din decizia instanţei de contencios constituţional nr. 369/2017.

3. Procedura de filtru

Prin rezoluţia din 20 aprilie 2021, s-a stabilit termen de judecată la 15 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând cererea de recurs prin prisma îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prevede:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Ca atare, din punct de vedere al contenciosului constituţional, instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are atribuţia, care reprezintă în acelaşi timp şi o obligaţie, de a verifica dacă sunt respectate o serie de reguli procedurale specifice acestei excepţii.

Verificarea condiţiilor formale de admisibilitate de către instanţă nu presupune o analiză a conformităţii cu Constituţia a dispoziţiilor considerate a fi neconstituţionale, ci doar o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia, ca incident procedural, poate fi invocată.

Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În speţă, se constată că soluţia adoptată de Curtea de Apel Bucureşti, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul că respectivele dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, este corectă.

Obiectul demersului judiciar cu care a fost învestită instanţa, la data de 29.03.2016, îl constituie pretenţii care decurg din raporturile juridice de natură contractuală dintre părţi care au la bază contractul de administrare nr. x/15.04.2012, potrivit căruia reclamanta S.C. B. S.R.L., în calitate de administrator, s-a obligat să presteze în folosul pârâtei A., servicii de administrare şi management imobiliar privind condominiul situat în Voluntari, str. x, în schimbul unei taxe de administrare de 9500 RON lunar.

Astfel, în raport cu obiectul cauzei, cu observarea dispoziţiilor art. 94 pct. 1, lit. c) C. proc. civ., dosarul a fost soluţionat în primă instanţă de către Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 1019/24.02.2017, apelul declarat de către pârâtă fiind respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 174A din 22.01.2020 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă.

Împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Ilfov în apel, a declarat recurs pârâta Asociaţia de Proprietari "A.", iar ulterior a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 94 lit. c) C. proc. civ., susţinând că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 şi 21, deoarece, suprimând calea de atac a recursului, creează o situaţie discriminatorie şi îngrădeşte accesul liber la justiţie, pentru considerentele expuse de Curtea Constituţională în Decizia nr. 369/30 mai 2017.

Prin încheierea de şedinţă din 8 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 94 pct. 1 lit. c).. A fost respinsă cererea de sesizare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

S-a constatat, în esenţă, în ceea ce priveşte solicitarea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv legătura respectivelor prevederi cu soluţionarea cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabile în cauza pendinte, faţă de data formulării cererii de chemare în judecată - 29.03.2016, "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016.

Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a constatat că excepţia de neconstituţionalitate priveşte un text de lege ce nu era în vigoare la data introducerii acţiunii, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care reglementează ca dispoziţiile în raport de care s-a invocat neconstituţionalitatea să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Raportând, aşadar, condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale la cerinţele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu o îndeplineşte pe aceea privitoare la existenţa legăturii dintre excepţie şi cererea dedusă judecăţii, fiind corectă soluţia adoptată de curtea de apel, de respingere a acesteia, ca inadmisibilă.

Prin urmare, cum recursul se vădeşte a fi nefondat, va fi respins ca atare, în considerarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari "A." împotriva încheierii de şedinţă din 8 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.