Validity of pre-dispute forum selection clauses in consumer contracts and application of exclusive territorial competence

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 19 martie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 2.024 euro, în RON, la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale reprezentând valoarea achitată pentru circuitul achiziţionat în baza contractului de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. x din 11 decembrie 2018, precum şi la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin executarea în mod necorespunzător a obligaţiilor contractuale şi a conduitei acesteia ulterior sesizării executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 C. civ.

Pârâta a invocat, prin întâmpinarea depusă la 9 iulie 2020, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, având în vedere că în convenţia încheiată părţile au stabilit la pct. X subpct. 10.8 competenţa de soluţionare a litigiilor în favoarea instanţei de la locul încheierii contractului, respectiv sediul agenţiei de turism organizatoare; în speţă instanţa competentă fiind Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

II. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca:

Prin sentinţa civilă nr. 5647 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale invocată de pârâtă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că voinţa părţilor stabilită anterior prin convenţie primează dispoziţiilor art. 113 pct. 8 C. proc. civ., competenţa alternativă la latitudinea reclamantului fiind posibilă atunci când părţile nu au stabilit, ele însele, contractual, şi sunt mai multe instanţe competente; în caz contrar, dispoziţia contractuală este golită de conţinut, unilateral, de către partea interesată.

De asemenea, a reţinut că dispoziţiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi avute în vedere în privinţa domiciliului consumatorului, deoarece acestea reglementează competenţa teritorială alternativă în ceea ce priveşte consumatorul, fiind în favoarea acestuia doar atunci când are posibilitatea de a alege între mai multe instanţe, deopotrivă competente, nu şi atunci când există o clauza contractuală semnată şi asumată de către consumator.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1980 din 17 martie 2021 prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată de reclamantă prin notele scrise din 24 februarie 2021, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a constatat că, potrivit art. 113 pct. 8 C. proc. civ., competentă teritorial să judece prezenta cauză este atât judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamanta, cât şi cea în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. reclamantul este cel care are opţiunea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar în cauza de faţă, reclamanta şi-a exercitat această opţiune prin introducerea cererii la Judecătoria Cluj-Napoca. Astfel, instanţa reţine că în aceste situaţii, după ce consumatorul a efectuat alegerea instanţei, aceasta din urmă nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtei, însă nici reclamanta nu poate reveni asupra alegerii în favoarea unei alte instanţe competente, acest din urmă aspect fiind statuat prin dispoziţiile art. 130 alin. (4) C. proc. civ.

Instanţa a reţinut că nu poate reţine aplicabilitatea dispoziţiilor din contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. x din 11 decembrie 2018, prin care se stabileşte competenţa de soluţionare a litigiilor născute în legătură cu acest contract în favoarea instanţei de judecată de la locul încheierii contractului, respectiv sediul agenţiei de turism organizatoare.

De asemenea, a reţinut că dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. cenzurează convenţia părţilor în ceea ce priveşte alegerea de competenţă însă dacă a fost încheiată o astfel de convenţie, ea nu poate produce efecte, teza finală a art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevăzând că orice convenţie contrară este considerată ca fiind nescrisă.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 2.024 euro, în RON, la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, precum şi la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1350 C. civ.

Se observă că dezînvestirea reciprocă a instanţelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea normelor de competenţă teritorială prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8, art. 116 şi art. 126 alin. (2) C. proc. civ., prin prisma calificării raporturilor juridice dintre părţi şi a incidenţei dispoziţiilor speciale privind alegerea de competenţă.

Un prim aspect ce se impune a fi lămurit vizează natura raportului juridic dintre părţi şi calitatea acestora. În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un consumator împotriva unui profesionist, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 193/2000, prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.

Prin urmare, în ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, Înalta Curte reţine atât calitatea de consumator a reclamantei, cât şi calitatea de profesionist a pârâtei.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic determină incidenţa normelor de competenţă reglementate de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8, art. 116 şi art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat la calitatea reclamantei de consumator sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care reglementează competenţa teritorială alternativă în cazul cererilor având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Astfel, competentă teritorial să judece prezenta cauză este atât judecătoria în circumscripţia căreia are domiciliul reclamanta, cât şi judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei.

Alegerea instanţei revine reclamantei, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar aceasta şi-a exercitat opţiunea prin introducerea cererii pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, aceasta fiind instanţa de la domiciliul consumatorului.

Astfel, după ce consumatorul a efectuat alegerea instanţei, aceasta din urmă nu se poate dezînvesti, prin declinarea competenţei, de soluţionarea cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtei, însă nici reclamanta nu poate reveni asupra alegerii în favoarea unei alte instanţe competente, acest din urmă aspect fiind statuat prin dispoziţiile art. 130 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte prorogarea convenţională de competenţă, aceasta intervine în temeiul unei înţelegeri a părţilor, în acele cazuri în care legea permite derogarea de la regulile de competenţă.

Faţă de prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., clauza atributivă de competenţă ce se regăseşte în contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. x din 11 decembrie 2018 nu poate produce efecte, deoarece a fost inserată în contractul încheiat între părţi anterior naşterii dreptului la despăgubire.

Dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. se referă în mod expres la litigiile în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, fiind interzisă convenţia asupra competenţei înainte de a se naşte dreptul la acţiune, în scopul protejării anumitor categorii de persoane şi preîntâmpinării unor abuzuri în cazul unor convenţii încheiate fără negociere (contracte de adeziune). Dacă a fost încheiată o astfel de convenţie, aceasta nu poate produce efecte, teza finală a art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevăzând că orice convenţie contrară este considerată ca fiind nescrisă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.