Passive standing of a surviving spouse as successor in civil damages action derived from criminal proceedings without settled succession.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.06.2018, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca-administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, în temeiul art. 27 C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, art. 1357 şi urm. din Noul C. civ., (art. 998 - 999 vechiul C. civ.), a chemat în judecată pe pârâta A., în calitate de succesor al defunctului B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.372.356,96 RON la care se adaugă dobânda legală, de la data naşterii datoriei, respectiv 17.06.2010 şi până la data plaţii efective, în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei nr. 13/2011, reprezentând prejudiciul produs de către defunctul B., ca urmare a săvârşirii faptelor ilicite reţinute prin rechizitoriul nr. x/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea. Totodată a solicitat menţinerea sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor mobile şi imobile ale defunctului B., dispusă prin Ordonanţa din data de 16.04.2015.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin încheierea nr. 1129/CA din 28 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bihor, secţia a III a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a III-a civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bihor si a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluţionare secţiei I civile a Tribunalului Bihor.

Prin sentinţa civilă nr. 46/C din 04.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia autorităţii de lucru judecat, invocate de către pârâtă prin întâmpinările depuse; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, şi, prin urmare, s-a respins acţiunea civilă în pretenţii în contradictoriu cu pârâta A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins cererea de menţinere a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale defunctului B., dispusă prin Ordonanţa din data de 16.04.2015; s-a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în garanţie introdusă de pârâta A., în contradictoriu cu chemata în garanţie A.S.C. Galassini România S.R.L.; reclamanta a fost obligată să achite pârâtei suma de 1.600 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial redus potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Prin decizia civilă nr. 591 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Public Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, în contradictoriu cu intimata A. împotriva sentinţei civile nr. 46/C din 04.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta D.GR.F.P.- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., următoarele critici la adresa hotărârii instanţei de apel:

În mod eronat instanţa de apel a constatat faptul că pentru a se putea reţine legitimitatea procesuală pasivă a pârâtei în prezenta cauză, dat fiind obiectul acesteia care vizează angajarea răspunderii pentru o datorie a succesiunii, era necesar a se face dovada calităţii de moştenitor, aspect ce se putea proba doar în urma dezbaterii succesiunii.

Existenţa răspunderii civile delictuale naşte obligaţia de dezdăunare în patrimoniul persoanei care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii şi dacă, înainte de a se fi stabilit întinderea răspunderii, autorul prejudiciului a decedat, această obligaţie se transmite moştenitorilor săi.

În considerentele hotărârii atacate s-a menţionat greşit faptul că, deşi acţiunea civilă derivă din dosarul penal nr. x/2015, fiind îndreptată împotriva pârâtei în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) C. proc. pen., aceasta nu-i conferă de plano calitate procesuală pasivă; în realitate, potrivit art. 19 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în procesul penal are caracter accesoriu acţiunii penale, având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

În opinia recurentei, pârâta A. are calitate de succesor al defunctului şi, pe cale de consecinţă, are calitate procesuală pasivă. De altfel, în dosarul penal nr. x/2015, pârâta A. în această calitate de succesor al defunctului, a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 36/P/2017, care a fost respins prin decizia penala nr. 265/A/2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Consideră că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de menţinere a sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor mobile şi imobile ale defunctului B. dispusă prin Ordonanţa din 16.04.2015, instanţa de apel neţinând cont de faptul că prin hotărârea penală s-a menţinut măsura asigurătorie tocmai pentru a da posibilitate părţii civile de a asigura recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Apreciază că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de C. civ.

5. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 15 octombrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a recursului la 28 ianuarie 2021, în şedinţă publică.

6. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În esenţă, reclamanta a formulat o acţiune în despăgubiri pentru recuperarea unui prejudiciu rezultat dintr-o cauză penală, acţiunea fiind îndreptată împotriva soţiei inculpatului B., cercetat în dosarul penal. Reclamanta, în calitate de parte civilă, a recurs la calea unei acţiuni civile separate faţă de împrejurarea că, în acea cauză, latura civilă a rămas nesoluţionată, constatându-se încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului.

S-a reţinut în cauza pendinte de către instanţele de fond că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind moştenitoarea soţului său. În acest sens, s-a constatat că succesiunea defunctului B. nu a fost dezbătută, astfel că soţia supravieţuitoare şi descendenţii direcţi ai acestuia (care nu sunt parte în prezenta cauză), au calitatea de succesibili; potrivit art. 1100 alin 2 C. civ., succesibil este persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală. Prin urmare, deşi acţiunea de faţă derivă din dosarul penal şi a fost îndreptată împotriva pârâtei în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) C. proc. civ. penală, aceasta nu-i conferă pârâtei de plano calitate procesuală pasivă, în condiţiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ.

S-a mai constatat că reclamantul nu a uzat de alternativa judiciară pusă la dispoziţia creditorilor moştenirii şi anume aceea de a investi pe cale oblică instanţa cu o cerere suplimentară de dezbatere succesorală judiciară după defunct (în vederea constatării calităţii de moştenitor, a cotelor şi a masei succesorale şi a partajului succesoral).

Cererea de menţinere a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale defunctului B., dispusă prin Ordonanţa din data de 16.04.2015 a fost respinsă ca o consecinţă a respingerii acţiunii principale.

Recurentul critică soluţia, în baza motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., considerând că, potrivit art. 19 alin. (1) C. proc. civ. penală, acţiunea civilă exercitată în procesul penal are caracter accesoriu acţiunii penale, având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei penale şi că această obligaţie se transmite moştenitorilor, pârâta deţinând calitatea de succesor al inculpatului decedat.

Critica este nefondată.

În mod corect instanţa de apel, validând soluţia primei instanţe, a constatat că dovada calităţii de moştenitor se face cu certificatul emis în urma dezbaterii succesiunii defunctului, moment la care se cunosc persoanele care au acceptat succesiunea, masa succesorală şi cotele ce revin acestora. Or, în cauză nu s-a făcut dovada dezbaterii acestei succesiuni nici în procedura notarială şi nici pe cale judiciară.

Împrejurarea că soţia defunctului a încercat să continue procesul penal declarând apel împotriva hotărârii de primă instanţă (prin decizia penală nr. 265/25.05.2018 a Curţii de apel Oradea fiind respins apelul persoanei interesate A., ca neavând calitatea cerută de lege pentru a solicita continuarea procesului penal), nu are relevanţa juridică pretinsă de recurentă. Acest demers procedural nu echivalează cu o acceptare expresă a succesiunii care să îi confere calitatea de moştenitoare, potrivit dispoziţiilor dreptului comun în materie succesorală, neputând fi considerat, deopotrivă, nici un gest de acceptare tacită, în condiţiile art. 1110 C. civ., de natură a dovedi transmisiunea universală a drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale de la defunct la aceasta, întrucât nu aparţine categoriei actelor de dispoziţie, administrare sau folosinţă asupra unor bunuri ale moştenirii, la care textul de lege menţionat se referă.

Calea procedurală la care creditorul unei obligaţii patrimoniale a defunctului putea recurge pentru a obţine, în condiţiile legii, dezbaterea succesiunii, transmiterea patrimoniului către succesibilii acceptanţi expres sau tacit şi, în final, recuperarea datoriei imputate defunctului de la succesori, astfel cum au indicat instanţele de fond, era acţiunea oblică reglementată de art. 1560 C. civ., pe care reclamanta, în calitate de creditor al succesiunii, nu a exercitat-o. Cum aceasta nu îşi poate recupera debitul pretins de la un succesibil, ci doar de la un moştenitor care a preluat activul şi pasivul succesiunii, iar pârâta nu deţine încă această calitate, corect s-a constatat că, în litigiul pendinte iniţiat de reclamantă, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind debitor al raportului juridic obligaţional invocat în cauză.

Este lipsită de fundament legal şi critica formulată împotriva soluţiei de respingere a cererii de menţinere a sechestrului asigurător, aceasta fiind dispusă nu în urma analizei argumentelor ce vizează îndreptăţirea şi posibilitatea părţii civile de a asigura recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, cum susţine recurenta, ci raportat la soluţia de respingere a acţiunii principale pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 397 alin. (5) C. proc. civ. penală conform cărora măsurile asigurătorii încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii penale, împrejurare căreia i se circumscrie şi soluţia de respingere a unei atare acţiuni.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, împotriva deciziei civile nr. 591/A din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2021.