Jurisdictional competence for execution approval when creditor is a judge of the superior appellate court

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 18.03.2021, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 912/16.12.2020, pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. x/2020, privind pe creditoarea B. şi pe debitorul C..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 2469/23.03.2021, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

A reţinut instanţa că în cauză creditoarea are calitatea de judecător la Tribunalul Braşov, iar Judecătoria Braşov se află în circumscripţia acestei instanţe.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În ceea ce priveşte sintagma "cauză de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea", aceasta vizează cererile adresate instanţei de judecată, printre acestea enumerându-se şi cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Este adevărat că ambele dispoziţii indicate reglementează o competenţă de ordine publică, dar, prin raportare la intenţia legiuitorului la momentul reglementării regulii de competenţă prevăzută la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea de a evita situaţiile în care un dosar în care un judecător este parte să fie soluţionat în cadrul unei instanţe unde acest judecător activează, instanţa a apreciat că în cauză se impune declinarea de competenţă.

Astfel, în eventualitatea unei contestaţii la executare sau a altor incidente din cursul executării, acestea ar urma să fie soluţionate, în prim grad de jurisdicţie, de către o instanţă ce se află în subordinea instanţei din care face parte creditorul, iar, în cazul căilor de atac, chiar de către instanţa unde creditorul îşi desfăşoară activitatea.

De asemenea, deşi formal cererea de încuviinţare a executării silite este formulată de către executorul judecătoresc, iar nu de către creditor, nu se poate trece cu vederea faptul că, în cele din urmă, drepturile şi interesele puse în discuţie aparţin creditorului judecător.

Prin sentinţa nr. 227/08.04.2021, Judecătoria Sinaia a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că cererea de încuviinţare a executării silite este formulată de catre BEJ A. din Braşov si nu de către creditoarea B. (judecător în cadrul Tribunalului Braşov), neavând relevanţă faptul că "drepturile si interesele puse in discuţie îi aparţin acesteia".

De asemenea, nu are relevanţă în stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite nici împrejurarea că în eventualitatea unei contestaţii la executare sau a altor incidente din cursul executării, acestea ar urma să fie soluţionate, în prim grad de jurisdicţie, de către o instanţă ce se află în subordinea instanţei din care face parte creditorul, iar în cazul căilor de atac, chiar de catre instanţa unde creditorul îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, anticiparea ipotetică a formulării unei contestaţii la executare sau a altei cereri privind executarea silită nu este de natură să conducă la concluzia că Judecătoria Sinaia este instanţa competentă să soluţioneze cererea de faţă.

Mai mult, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reglementează competenţa facultativă de soluţionare în cazul în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia - ori creditoarea B. nu are o atare calitate în prezentul dosar.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Textul legal reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, sau, în mod corespunzător un procuror, asistent judiciar, grefier ori chiar instanţă, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

În cauză, cererea de încuviinţare a executării silite este formulată de către executorul judecătoresc în numele şi pentru creditoarea având calitatea de judecător la Tribunalul Braşov, instanţă superioară celei învestite conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (Judecătoria Braşov) şi care se află în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Braşov.

Învestirea Judecătoriei Braşov a avut loc în condiţiile în care creditoarea nu s-a conformat dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. şi a introdus cererea de chemare în judecată la instanţa inferioară celei la care îşi desfăşoară activitatea, deşi acest lucru nu este permis de lege.

Judecătoria Sinaia în favoarea căreia s-a dispus declinarea de competenţă întemeiată pe dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., incidente în cauză în considerarea calităţii de judecător a creditoarei, se află în circumscripţia învecinată curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea creditoarea, respectiv în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, situaţie ce se circumscrie textului legal menţionat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.