Challenge to ANRP Validation Decision: Territorial Competence of Tribunal Fixed by Claimant's Domicile Under General Rules When Private-Order Incompetence Not Raised

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 26.08.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea deciziei de validare nr. 6008/2020, cu obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să i se recunoască drepturile legale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 164/2014, art. 111 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 13/12.01.2021, Tribunalul Argeş, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Dolj

Instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă contestarea unei decizii de validare emisă în baza Legii nr. 164/2014. Conform art. 8 al actului normativ, deciziile de validare/invalidare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la secţia civilă a tribunalului, indiferent de calitatea titularului acţiunii, legiuitorul indicând doar competenţa materială, nu şi pe cea teritorială a tribunalului.

Dreptul comun în materie de despăgubiri este dat de Legea nr. 165/2013 prin care, la art. 35 alin. (1), se vorbeşte de secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul.

Din actele dosarului rezultă că imobilele autorilor reclamantului se aflau pe raza judeţului Dolj (comuna Orodel).

Pe de altă parte, Comisia Judeţeană Dolj este cea care a efectuat toate verificările în acest dosar de despăgubiri, emiţând şi Hotărârea nr. 83/2009 care este solicitată a fi respectată de către reclamant (prin acest act s-a propus acordarea despăgubirilor băneşti pentru imobilele aparţinând autorilor, însă aceasta a fost invalidată prin Hotărârea nr. 5112/2019 a Comisiei Municipiului Bucureşti), situaţie faţă de care competenţa aparţine Tribunalului Dolj.

Prin sentinţa nr. 167/15.03.2021, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că Legea nr. 164/2014 nu stabileşte un caz de competenţă teritorială absolută, astfel încât, în prezenta cauză este vorba de necompetenţă teritorială relativă, pe care instanţa de judecată nu o putea invoca din oficiu, chiar dacă ar fi fost necompetentă.

În cauză, fiind vorba de o competenţă teritorială de ordine privată, regulile de invocare a unei eventuale excepţii de necompetenţă teritorială se circumscriu dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv aceasta poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în cauză, pârâtul a formulat întâmpinare, fără a invoca excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei învestite cu soluţionarea cererii de chemare în judecată.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, pentru următoarele argumente:

Obiectul principal al prezentului litigiu îl reprezintă cererea de anulare a unei decizii emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în temeiul Legii nr. 164/2014.

Întrucât art. 8 din Legea nr. 164/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, reglementează doar competenţa materială procesuală exclusivă a secţiilor civile ale tribunalelor în soluţionarea litigiilor născute în procedura reglementată de acest act normativ, instanţa competentă teritorial a judeca pricinile din această materie se stabileşte în temeiul normei generale de competenţă.

Astfel, potrivit art. 111 C. proc. civ. "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

De asemenea, art. 116 C. proc. civ. prevede că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Competenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 111 C. proc. civ., este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze pricina.

În cauză, în termenul stabilit de lege, pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş (ci instanţa a invocat această excepţie din oficiu) iar reclamantul a uzat de alegerea de competenţă reglementată de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Tribunalul Argeş nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze în acest fel de soluţionarea pricinii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.