Revision of jurisdiction rulings rejected for lack of res judicata between different parties
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the petition for revision filed by a party seeking the annulment of a prior court decision, thereby upholding the initial judgment and denying the relief sought. The dispute centered on two conflicting decisions rendered by the same appellate section regarding negative conflicts of jurisdiction in enforcement objection proceedings, where the petitioner argued that the second decision violated the res judicata effect of the first by assigning competence to a different court than previously established. The court held that the statutory conditions for revision under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure were not met because the res judicata doctrine (Article 431) applies only between parties to the same litigation, whereas the referenced decision involved different individual claimants despite the same debtor and courts. Consequently, the divergence between the two judicial decisions was characterized as a matter of judicial practice rather than a violation of the authority of the judgment, which might be subject to a public interest appeal but did not justify the extraordinary remedy of revision.
Legislator headnote
AI generatedart. 431 alin. (2) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 pct. 8 C. proc. civ, art. 430 C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Revision of jurisdiction rulings rejected for lack of res judicata between different parties: , au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4), art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenta A. a solicitat anularea deciziei nr. 904/20.04.2021 pronunţată de această instanţă în dosar nr. x/2020, ca fiind contradictorie cu decizia nr. 861/14.04.2021 pronunţată în dosar nr. x/2020 de către aceeaşi instanţă.
În motivare, revizuenta a arătat, în esenţă, că cele două decizii au fost pronunţate în conflicte negative de competenţă similare, iar prin decizia nr. 861/14.04.2021, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare fost stabilită în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti. Prin decizia revizuită, competenţa de soluţionare a litigiului având obiect identic (contestaţie la executare), referitor la care aceleaşi instanţe au dispus declinări reciproce, respectiv Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti, a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. În acest mod a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.
Revizuenta a mai arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, respectiv existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Revizuenta a solicitat ca în rejudecarea conflictului negativ de competenţă, să se observe că litigiul revine spre soluţionare Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4), art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuenta supune cazului de revizuire invocat (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) două hotărâri judecătoreşti pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în pronunţarea unor regulatoare de competenţă având ca obiect stabilirea instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare formulată împotriva executării silite de către contestatorul Ministerul Justiţiei în calitatea sa de debitor în cadrul procedurii execuţionale, instanţele în conflict fiind Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti
Astfel, prin decizia nr. 906/20.04.2021 pronunţată în dosar nr. x/2020 a cărei anulare se solicită, s-a stabilit competentă a soluţiona acest tip de litigii Judecătoria Alba Iulia, iar prin decizia nr. 861/14.04.2021 pronunţată în dosar nr. x/2020 competenţa de soluţionare a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Revizuenta pretinde că decizia a cărei anulare se solicită (decizia nr. 906/20.04.2021) încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţată anterior într-o cauză similară (decizia nr. 861/14.04.2021) şi arată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cerute de lege, respectiv existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice, în sensul că cea de-a doua nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Aceasta presupune ca, potrivit art. 430 C. proc. civ., să fi existat între aceleaşi părţi o judecată care să fi tranşat fondul procesului, o excepţie procesuală sau alt incident, aspecte contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. sancţionează aşadar încălcarea efectelor autorităţii de lucru judecat potrivit căruia "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", respectiv "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă" (art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.). Aceasta înseamnă şi că autoritatea de lucru judecat produce efecte relative, respectiv între părţile aceluiaşi litigiu.
Or, în speţă nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, deoarece revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unei hotărâri pronunţată într-o speţă similară de către Înalta Curte, în care alte persoane fizice au participat în calitate de părţi în procesul de fond raportat la care s-a demarat procedura execuţională.
Astfel, în dosarul în care s-a pronunţat decizia pretins contrară cu decizia a cărei revizuire se solicită, revizuenta nu a figurat în proces în calitate de parte iar judecata în acel dosar a purtat în privinţa drepturilor, chiar dacă similare, aparţinând unor alte persoane fizice, fiind fără relevanţă că debitorul executat silit este acelaşi, respectiv Ministerul Justiţiei, ori că instanţele aflate în conflict sunt aceleaşi.
Hotărârea în raport de care revizuenta invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat (decizia nr. 861/14.04.2021) reprezintă, în realitate, o decizie de practică judiciară, iar împrejurarea că prin această hotărâre a fost adoptată o soluţie diferită celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu se circumscrie cazului de revizuire invocat, fiind cel mult o chestiune ce ar putea face obiect al unui recurs în interesul legii, iar nu obiect al căii extraordinare de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 906 din 20 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., cu domiciliul procesual ales la Curtea de Apel Cluj, cu sediul în municipiul judeţul Cluj, împotriva deciziei nr. 906 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. x.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată astăzi, 09 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.