Challenge to venue transfer order as appeal on grounds of illegal citation versus ultra vires claims of judicial incompetence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on the grounds of illegality filed by the plaintiff against a final decision from December 12, 2019, which had previously rejected the plaintiff's request for venue transfer (straşmutare). The dispute centered on whether the procedural requirements for the venue transfer hearing were properly fulfilled, with the appellant arguing that the citation procedure was unlawful and that a requested judicial recusal was not considered, thereby rendering the deciding court absolutely incompetent. The Court held that the applicable legal basis for the appeal was Article 503(1) of the Code of Civil Procedure, as the challenged decision was a final order regarding a venue transfer, and clarified that the strict grounds for this specific appeal are limited to a lack of legal citation or absence at trial. The Court found that the citation procedure for the original venue transfer hearing was legally fulfilled and determined that the appellant’s arguments regarding the unprocessed recusal and absolute incompetence exceeded the scope of permissible grounds under Article 503(1), thus upholding the finality of the prior decision rejecting the venue transfer.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) C. proc. civ; Challenge to venue transfer order as appeal on grounds of illegal citation versus ultra vires claims of judicial incompetence: Prin încheierea de şedinţă din 26.02.2020, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 16.01.2020 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2020, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii nr. 2484/12.12.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2019.
În motivare, contestatoarea a arătat, în esenţă, că procedura de citare pentru termenul la care s-a soluţionat cererea de strămutare nu a fost legal îndeplinită şi nu a fost avută în vedere cererea de recuzare formulată în acel dosar. În atare situaţie, strămutarea a fost judecată de către o instanţă necompetentă absolut, cu încălcarea drepturilor procesuale ale petentei, situaţie faţă de care se impune anularea încheierii menţionate şi trimiterea spre rejudecare.
În dovedire, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri şi interogatoriul intimaţilor B. şi C..
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 506 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Dosarul a fost repartizat aleatoriu Completului cu nr. 8. Prin încheierea din 23.01.2020 a fost admisă cererea de abţinere a judecătorilor membri ai Completului nr. 8 şi s-a dispus trimiterea dosarului spre repartizare aleatorie, potrivit dispoziţiilor regulamentare. În urma repartizării aleatorii, dosarul a revenit spre soluţionare Completului nr. 3 care, prin rezoluţia din 28.01.2020 a stabilit termen de judecată la data de 26.02.2020.
Prin încheierea de şedinţă din 26.02.2020, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 29.09.2020, contestatoarea a formulat cerere de reluare a judecăţii, iar prin rezoluţia din 30.09.2020, a fost acordat termen la data de 04.11.2020, pentru discutarea acestei solicitări şi a excepţiei de perimare, invocată de instanţă din oficiu.
Prin încheierea din data de 04.11.2020 s-a constatat că, dat fiind starea de urgenţă instituită urmare a pandemiei Covid, termenul de perimare nu s-a împlinit şi s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor şi lipsa unei solicitări de judecată în lipsă.
La data de 09.04.2021, contestatoarea a solicitate reluarea judecăţii şi judecata în lipsă.
Prin rezoluţia din 12.04.2021, s-a dispus repunerea cauzei pe rol şi a fost acordat prezentul termen de judecată, pentru soluţionare.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Prealabil dezbaterii oricăror aspecte ale cererii, având în vedere că prezenta contestaţie este întemeiată, deopotrivă pe dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 503 C. proc. civ. şi este promovată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat o cerere de strămutare, care, conform dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din cod "se dă fără motivare şi este definitivă", Înalta Curte constată că dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt cele ale art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare de drept comun.
Aceasta întrucât contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti rămase definitive (cum este cazul încheierii nr. 2484/12.12.2019 pronunţate în dosar nr. x/2019 având ca obiect strămutare), spre deosebire de contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate în recurs şi contra celor pronunţate de instanţele de apel, dacă acestea din urmă, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Astfel, potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
Rezultă că motivele contestaţiei obişnuite au caracter limitativ şi de strictă interpretare, vizând chestiuni strict procedurale, pe această cale neputând fi puse în discuţie probleme de fond ori săvârşirea unor greşeli de judecată, oricare ar fi natura lor.
Se constată că prin încheierea nr. 2484/12.12.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2019 având ca obiect strămutare, încheiere atacată cu prezenta contestaţie, s-a respins cererea formulată de petenta A. privind strămutarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov.
Contestatoarea pretinde că procedura de citare pentru soluţionarea cererii de strămutare nu a fost legal îndeplinită şi că, deşi s-a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată, aceasta nu se regăseşte la dosar.
Contrar susţinerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată acordat în dosarul nr. x/2019 având ca obiect strămutare, în care s-a pronunţat încheierea contestată, procedura de citare cu părţile dosarului a fost legal îndeplinită, situaţie faţă de care lipsa acestora la termenul de judecată nu are relevanţă în ce priveşte motivul de contestaţie invocat.
Referitor la apărările contestatoarei în sensul că cererea de recuzare formulată în cauza având ca obiect strămutare nu se regăseşte la dosar ori că nu a fost luată în considerare, cu consecinţa faptului că pricina a fost soluţionată de către o instanţă necompetentă absolut, Înalta Curte constată că acestea excedează motivelor de contestaţie reglementate de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. asupra căruia prezenta instanţă este ţinută a se pronunţa, potrivit legii, situaţie faţă de care nu pot fi analizate ca atare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 2484 din 12 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., cu domiciliul procesual ales la mandatar Iordache Ştefan în judeţul Braşov împotriva încheierii nr. 2484 din 12 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimaţii B., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D., cu sediul în judeţul Braşov, C. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D., cu sediul în judeţul Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 9 iunie 2021.