Parental authority dispute; forfeiture of recourse due to violation of statutory appeal deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as time-barred, thereby affirming the Court of Appeal's decision to admit the exception of preclusion (perimare) and confirm the preclusion of the lower court's appeal. The dispute concerned a civil case where the plaintiff, who had previously sought exclusive parental authority and maintenance for a minor, failed to file his appeal against the first-instance judgment suspending the hearing within the statutory deadline; specifically, the appeal against the first-instance judgment suspending the hearing was declared precluded by the Court of Appeal because it was not filed within the five-day period mandated by law. The decisive legal basis for the final outcome was the application of public order norms regarding procedural deadlines, specifically Article 421(2) of the Code of Civil Procedure, which sets a strict five-day limit for appealing a decision confirming preclusion, and Article 185(1) of the same code, which imposes the sanction of forfeiture (decădere) for failing to exercise a legal appeal within the prescribed term, leading to the inadmissibility of the recourse filed on the 18th rather than the 10th day after the contested decision was pronounced.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Parental authority dispute; forfeiture of recourse due to violation of statutory appeal deadline: Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 08 iunie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vişeu de Sus la data de 09 ianuarie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună modificarea măsurilor cu privire la minorul C., astfel cum a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 405 din 08 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. x/2011, în sensul de a se dispune exercitarea exclusivă de către reclamant a autorităţii părinteşti, să se stabilească locuinţa minorului la domiciliul reclamantului, precum şi obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere datorate, în favoarea minorului, raportat la veniturile ce le realizează, iar în caz contrar, la venitul minim pe economia naţională, de la data intentării prezentei şi până la majorat sau noi dispoziţiuni; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus
Prin sentinţa civilă nr. 2049 din 13 decembrie 2018, Judecătoria Vişeu de Sus a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B..
Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă
Prin încheierea civilă din data de 18 iunie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de apel formulate de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2049 din 13 decembrie 2018 pronunţate de Judecătoria Vişeu de Sus.
4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 387 R din 04 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2019 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă pronunţate în dosarul nr. x/2017, pe care a menţinut-o.
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 387 R din 04 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..
6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut, printre altele, aspectul privind respectarea termenului legal pentru formularea căii de atac, în sensul că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 12 aprilie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 21 aprilie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, iar acestea nu au depus puncte de vedere.
Prin rezoluţia din data de 10 mai 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 08 iunie 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii declarării recursului, reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 387 R, a fost pronunţată la data de 04 noiembrie 2020, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză termenul de recurs s-a împlinit la data de 10 noiembrie 2020.
Data declarării recursului este 18 noiembrie 2020, acesta fiind trimis prin e-mail, potrivit datei certe aplicate pe cererea de recurs, cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat în cauză, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a căii de atac legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 387 R din 04 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 iunie 2021.