Competence for presidential order pending parental authority suit follows merits docket under art. 998 C. proc. civ.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning exclusive competence to the Iași District Court to hear a motion for a presidential order regarding the minor's temporary residence, effectively upholding the jurisdictional claim of the court that already had the underlying fundamental case on its docket. The dispute arose when a father, claiming the minor had previously resided with him in Bucharest, filed a preliminary motion for a presidential order in Bucharest to change the child's residence pending the outcome of the mother's pending lawsuit for exclusive parental authority filed in Iași, where the child was currently residing; the Bucharest court initially declined jurisdiction in favor of Iași based on the child's current domicile, while the Iași court subsequently declined in favor of Bucharest, arguing that the father's prior stable care should dictate competence. The Supreme Court held that under Article 998 of the Code of Civil Procedure, a request for a presidential order must be filed with the same court competent to hear the merits of the right in question; because the fundamental case for exercising parental authority and determining permanent residence was already registered and pending on the docket of the Iași District Court, that court retained jurisdiction over both the principal suit and the related preliminary presidential order, rendering the choice of forum dependent on the location of the underlying merits proceeding rather than the parents' preferences or historical custody arrangements.
Legislator headnote
AI generatedart. 114 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 998 din C. proc. civ, art. 998 C. proc. civ; Competence for presidential order pending parental authority suit follows merits docket under art. 998 C. proc. civ: Totodată, s-a mai reţinut că stabilirea instanţei competente să soluţioneze o cauză în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., dispoziţii instituind o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, nu se face în funcţie de dorinţa părintelui care a luat copilul fără acordul celuilalt părinte, întrucât niciunul dintre părinţi nu poate să aleagă instanţa competentă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 08 iunie 2021
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 10.03.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea domiciliului minorului C. la locuinţa acestuia până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu şi pensie de întreţinere formulată de către B. în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2106 din 23.03.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, dispunându-se, pe cale de consecinţă, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a indicat că minorul locuieşte începând cu luna noiembrie a anului 2020 la domiciliul mamei, situat în oraşul Iaşi.
Cu toate că, astfel cum rezultă din cele menţionate de reclamant, minorul a locuit în perioada 2017 - noiembrie 2020 împreună cu tatăl său, în sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, relevant pentru stabilirea competenţei este domiciliul efectiv al minorului de la momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Întrucât art. 114 C. proc. civ. prevede competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul minorului, respectiv Iaşi, instanţa a apreciat ca fiind competentă a soluţiona prezenta cauză Judecătoria Iaşi.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5023 din 29 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi în soluţionarea prezentei cauze şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii instanţa a reţinut că în prezenta cauză nu există o hotărâre judecătorească prin care să se fi stabilit locuinţa minorului, ci în intervalul de timp anterior luării acestuia de către mamă, respectiv începând cu anul 2018 şi până în luna noiembrie 2020 acesta a locuit împreună cu tatăl în baza acordului părţilor, pârâta fiind plecată în acest timp în Franţa.
Astfel, întrucât minorul, anterior refuzului pârâtei de a se reîntoarce la Bucureşti, a locuit în mod statornic în Bucureşti, alături de tatăl său, fiind integrat mediului social şi familial de la domiciliul acestuia, instanţa a apreciat ca fiind competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Totodată, s-a mai reţinut că stabilirea instanţei competente să soluţioneze o cauză în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., dispoziţii instituind o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, nu se face în funcţie de dorinţa părintelui care a luat copilul fără acordul celuilalt părinte, întrucât niciunul dintre părinţi nu poate să aleagă instanţa competentă.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Se reţine că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 26 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta B. (pârâtă în prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâtul A. (reclamantul din prezenta cauză), a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C., exclusiv de către mamă, stabilirea domiciliului minorului la locuinţa mamei şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului.
Judecătoria Iaşi, prin încheierea de şedinţă din 10 iunie 2021, a respins excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei Iaşi, invocată de pârâtul A. (reclamantul din prezenta cauză) şi a fixat termen de judecată la data de 06 octombrie 2021 pentru continuarea judecăţii pe fondul cauzei.
Prin urmare, această instanţă s-a pronunţat cu privire la competenţa teritorială în soluţionarea cererii cu care a fost învestită de reclamanta B., în sensul că a reţinut cauza pentru soluţionarea pe fond a dreptului dedus judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 10 martie 2021, cerere ce face obiectul prezentului dosar - nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea domiciliului minorului C. la locuinţa acestuia până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu şi stabilire pensie de întreţinere, formulată de către B. în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi.
Aşadar, se reţine că dosarul nr. x/2021, care are ca obiect cererea prin care reclamanta B. (pârâtă în prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâtul A. (reclamantul din prezenta cauză), a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C. exclusiv de către mamă, stabilirea domiciliului minorului la locuinţa mamei şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, se află în prezent pe rolul Judecătoriei Iaşi, urmând să fie soluţionat pe fond de instanţa menţionată.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 din C. proc. civ., "cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".
Prin urmare, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenta de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), situaţie în care competenţa se stabileşte în funcţie de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.
Cum din verificările efectuate în programul de evidenţă informatizată a instanţelor, rezultă că dosarul nr. x/2021, în care instanţa urmează a se pronunţa asupra fondului dreptului dedus judecăţii pe calea prezentei ordonanţe preşedinţiale, se află pe rolul Judecătoriei Iaşi, cu termen de judecată la data de 06 octombrie 2021, în raport de dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., aceleiaşi instanţe îi revine competenţa de soluţionare şi în cererea de ordonanţă preşedinţială.
În raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 iunie 2021.