Territorial jurisdiction for enforcement objections: unity of the enforcement court despite multiple debtors

Şedinţa publică din data de 08 iunie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul executorului judecătoresc A., cu sediul în Cluj-Napoca, în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor ce i-au fost comunicate, respectiv: somaţia emisă la data de 11.08.2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B., şi a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1320/CC/2020 din 24.04.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Alba Iulia, solicitând instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu creditoarea C., să dispună:

- suspendarea executării silite începute de către BEJ A. în dosarul nr. x/2019 până la soluţionarea prezentei contestaţii;

- pe cale de excepţie, să se constate prescris dreptul intimatei-creditoare de a obţine executarea silită;

- anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ A. în dosarul execuţional nr. x/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite;

- întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2659 din 11 decembrie 2020, Judecătoria Alba - Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei s-a reţinut, în esenţă, că soluţionarea cererii ce formează obiectul prezentului dosar este de competenţa exclusivă a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă în circumscripţia căreia se afla, la data formulării cererii de executare silită, sediul debitorului contestator.

Totodată, s-a mai reţinut că pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare nu prezintă importanţă nici instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite şi nici împrejurarea că executarea silită vizează şi alţi debitori. Astfel, în procedura necontencioasă în care se soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite verificarea competenţei se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenţei, inclusiv ca urmare a incidenţei art. 112 C. proc. civ., art. 127 C. proc. civ. sau ca efect al neinvocării de către instanţă a excepţiei necompetenţei teritoriale. În orice caz, stabilirea competenţei instanţei care soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite nu tranşează definitiv problema competenţei de soluţionare a oricărei cereri ce poate fi formulată referitor la executarea silită încuviinţată.

Faptul că executarea silită se derulează în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ A. împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., a arătat instanţa, deoarece în cauză nu există mai mulţi pârâţi, părţi fiind doar debitorul Ministerul Justiţiei şi creditoarea intimată. Întrucât nu se poate anticipa promovarea de către ceilalţi debitori a unei contestaţii la executare, competenţa instanţei nu poate fi determinată în funcţie de sediul oricăruia dintre aceştia. Existenţa mai multor instanţe de executare deopotrivă competente şi implicit posibilitatea alegerii uneia dintre acestea ar exista doar în ipoteza în care contestaţia la executare ar fi promovată de mai mulţi debitori, iar sediile acestora ar fi situate în circumscripţiile unor instanţe diferite.

În legătură cu acest aspect, instanţa a mai reţinut că în ipoteza în care doar unul dintre debitorii executaţi silit formulează contestaţie, instanţa de executare nu poate fi determinată cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ.. În ceea ce priveşte situaţia formulării mai multor contestaţii la executare de către debitori diferiţi, urmăriţi în temeiul aceluiaşi titlu, prevederile art. 139 sau art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pot fi apreciate ca remedii utile şi recunoscute de lege.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2396 din 19 martie 2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut că, în cauză, suntem în prezenţa unei executări silite pornite împotriva a trei debitori: contestatorul Ministerul Justiţiei cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, Tribunalul Cluj cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Cluj şi Curtea de Apel Cluj cu sediul pe raza Judecătoriei Cluj, ambele instanţe menţionate fiind deopotrivă competente să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie la executare faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În această situaţie, a arătat instanţa, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, devin aplicabile prin analogie dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar conform dispoziţiilor art. 116 din acelaşi act normativ alegerea de competenţă aparţine reclamantului (în speţă executorului judecătoresc ce a sesizat instanţa de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ.).

A mai reţinut instanţa că, potrivit normelor de competenţă în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite (art. 127 C. proc. civ.) şi raportat la calitatea creditorului, Judecătoria Alba Iulia a devenit instanţă de executare, fiind instanţa judecătorească de acelaşi grad şi aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în care îşi desfăşoară activitatea creditorul, instanţă care de altfel a şi pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite.

În concluzie, reţinând incidenţa dispoziţiilor legale de la data formulării cererii de executare silită, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a apreciat că excepţia de necompetenţă teritorială este întemeiată, fiind competentă să soluţioneze contestaţia la executare de faţă Judecătoria Alba Iulia, instanţă de acelaşi grad cu cea de la sediul debitorului Judecătoria Cluj şi aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Cluj, faţă de alegerea de competenţă făcută de executorul judecătoresc prin sesizarea instanţei cu cerere de încuviinţare a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competenţă, îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţia emisă la data de 11.08.2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B., şi a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1320/CC/2020 din 24.04.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Alba Iulia, contestatorul solicitând instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu creditoarea C., să dispună:

- suspendarea executării silite începute de către BEJ A. în dosarul nr. x/2019 până la soluţionarea prezentei contestaţii;

- pe cale de excepţie, să se constate prescris dreptul intimatei-creditoare de a obţine executarea silită;

- anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ A. în dosarul execuţional nr. x/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite;

- întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea de şedinţă nr. 1320/CC din data de 24.04.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ataşată în copie la contestaţia la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. privind pe creditoarea C. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 335/25.02.2008, pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curţii de Apel Cluj, de încheierea din 27.06.2019, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 335/25.02.2008, de sentinţa civilă nr. 170/19.01.2015, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/10.09.2015 a Curţii de Apel Cluj, pentru realizarea obligaţiilor, conform titlurilor executorii şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare.

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1320/CC din data de 24.04.2020 a Judecătoriei Alba Iulia, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, se va stabili în favoarea acelei instanţe, aflate în conflict, care a încuviinţat executarea silită, şi anume Judecătoria Alba Iulia, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 iunie 2021.