Compensation points award upheld; plaintiff's appeal against final appellate ruling inadmissible.

Şedinţa publică din data de 08 iunie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de validare parţială nr. 23630/13.12.2018 emisă de pârâtă şi comunicată la data de 27.12.2018, precum şi:

- în principal, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să fie validată în tot Hotărârea nr. 1366/02.02.2012 a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu privire la suprafaţa de teren de 1,836 ha, şi acordarea măsurilor reparatorii prin puncte, persoanelor îndreptăţite A. în cotă de 1/2 şi B. în cotă de 1/2, la valoarea stabilită pe baza raportului de expertiză evaluatorie ce se va dispune în cauză sau la valoarea stabilită de instanţă;

- în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să fie validată în tot Hotărârea Comisiei Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 1366/02.02.2012, cu privire la suprafaţa de teren de 1,836 ha, cât şi acordarea măsurilor reparatorii prin puncte, persoanei îndreptăţite A. în cotă de 1/1, la valoarea stabilită pe baza raportului de expertiză evaluatorie ce se va dispune în cauză sau la valoarea stabilită de instanţă.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2956 din 17 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. şi a respins cererea formulată de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a anulat decizia de compensare şi a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de compensare cu stabilirea a 438.703,1 puncte în favoarea reclamantului A., în urma validării Hotărârii nr. 1366/02.02.2012 a Comisiei Municipiului Bucureşti, precum şi la plata către reclamant a sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată, onorariu parţial avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 763 A din 14 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 2956/17.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A. şi intimata-reclamantă B..

Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul formulat de reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2956/17.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

A fost obligată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei decizii de compensare cu stabilirea a 591.095, 78 puncte în favoarea lui A., în urma validării Hotărârii nr. 1366/2012 a Comisiei Municipiului Bucureşti.

A fost obligată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat parţial şi onorariu de expert.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost obligată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata către apelantul-reclamant a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 763 A din 14 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A..

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 07 aprilie 2021 s-a stabilit termen la data de 08 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 28 ianuarie 2019 şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, prevede, în art. 35, că "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Reiese, aşadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluţionare intră în competenţa curţii de apel.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul.

Prin decizia civilă nr. 763 A din 14 iulie 2020, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat apelul declarat de reclamant, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acţiunilor întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia nr. 763 A din 14 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecinţă, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 763 A din 14 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 763 A din 14 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 iunie 2021.