Paulian action: one-year limitation period begins when creditor knew of fraud, not at land registry registration

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 17 aprilie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., constatarea inopozabilităţii faţă de reclamant a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.11.2011 de către BNP F., încheiat între B. şi C., privind vânzarea imobilului reprezentând apartament cu 3 camere în suprafaţă de 64,53 mp, situat în Oradea, Bd. x, jud. Bihor, înscris în CF x, nr. topo. 5119/48/18 Oradea, pentru fraudă în dauna reclamantului creditor, cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare de CF, respectiv autorizarea sa în vederea scoaterii la licitaţie publică a imobilului în cadrul executării silite; constatarea inopozabilităţii faţă de reclamant a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2013 de către BNP F., încheiat între B. şi E. şi D., privind înstrăinarea imobilelor înscrise în CF x Ucuriş sub B 37,74,83,99-101,160,161, reprezentând terenuri arabile extravilan, înscrise în CF x Ucuriş sub B 60,62,104 reprezentând terenuri pentru locuri de casă, înscrise în CF x Ucuriş sub B 16,45,50,104, reprezentând terenuri arabile extravilan, înscrise în CF x Ucuriş sub B 1-7, reprezentând terenuri arabile extravilan pentru fraudă în dauna reclamantului creditor, cu consecinţa obligării pârâţilor E. si D. la plata în favoarea reclamantului a prejudiciului astfel creat.

Prin cererea reconvenţională formulată de pârâţii B. şi C., aceştia au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut încheiat în data de 04.04.2014 între A. şi G. şi constatarea nulităţii absolute a contractului de dare în plată încheiat între G. şi A. la data de 21.11.2014, având dată certă înregistrată în Registru cabinet avocat H. sub nr. 137.

Prin sentinţa civilă nr. 2824 din 11 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Oradea, secţia civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

În urma ivirii conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Bihor şi Judecătoria Oradea, prin sentinţa nr. 73/PI din 06 decembrie 2016, pronunţată în cadrul unui regulator de competenţă de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bihor.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 113/C din 17.07.2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cererea principală.

A fost respinsă ca prescrisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., în nume propriu şi în calitate de moştenitor al numitei C., I. în calitate de moştenitoare a numitei C..

S-a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii reconvenţionale.

A fost respinsă ca lipsită de interes cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional B. în nume propriu şi în calitate de moştenitor a numitei C., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional A. şi pârâta reconvenţională G..

Au fost compensate cheltuielile de judecată dintre reclamant şi pârâţi.

A fost obligat pârâtul-reclamant reconvenţional B. să achite pârâtei reconvenţionale G. suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 55/A din 06.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, s-a admis apelul civil principal declarat de reclamantul A. şi apelul incident declarat de apelanţii B. şi I. împotriva sentinţei civile nr. 113/C din 17.07.2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a anulat hotărârea şi s-a trimis cauza spre rejudecarea în fond a acţiunii principale şi a cererii reconvenţionale la Tribunalul Bihor.

Cu privire la cheltuielile de judecată privitoare la acţiunea principală şi la cererea reconvenţională, s-a stabilit că acestea vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 55 A din 06 februarie 2020 a Curţii de Apel Alba Oradea, secţia I civilă au declarat recurs pârâţii B. şi I..

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea în tot a deciziei instanţei de apel, dată cu greşita aplicare a legii, şi, în urma rejudecării apelurilor, să se dispună respingerea acestora şi păstrarea în totalitate a sentinţei civile nr. 113/C/2019 a Tribunalului Bihor. În subsidiar, au solicitat casarea în tot a deciziei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată a apelului.

În motivarea cererii de recurs se arată că, prin concluziile scrise depuse la judecata apelului, pârâţii au făcut referire la faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1698 din 18 aprilie 2013, a reţinut, într-o speţă similară, că, în cazul actelor a căror publicitate este făcută prin intermediul înscrierilor în cartea funciară, termenul de prescripţie curge de la data înscrierii în cartea funciară, dar cu toate acestea instanţa de apel a pronunţat o soluţie contrară acestei optici şi contrară opticii chiar a altor complete de la Curtea de Apel Oradea, unde, în cauze similare, s-a reţinut că termenul de decădere/prescripţie, prevăzut de art. 1564 C. civ. sau de Decretul-lege nr. 167/1958, curge de la data înscrierii transmiterii dreptului de proprietate în cartea funciară, scopul acestui demers fiind chiar acesta - publicitatea transferului.

Apreciază că, deşi instanţa de apel a reţinut termenul special de un an ca fiind aplicabil, s-a pronunţat pe exigibilitatea creanţei. Într-adevăr, din punct de vedere extinctiv, dreptul de a cere executarea silită nu era prescris şi a curs de la data obţinerii titlului, respectiv data reţinută de Curtea de Apel Oradea, însă termenul de formulare a acţiunii pauliene nu curge de la acelaşi moment cu termenul de prescripţie extinctivă, ce priveşte momentul obţinerii titlului şi momentul de la care poate executa cu succes pe debitorul său.

Aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, nu există nicio legătură între începerea executării silite în temeiul unui titlu executoriu, reprezentat de sentinţa comercială nr. 733/C/2006 a Tribunalului Comercial Argeş, modificată prin decizia nr. 15/A-C/2006 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă prin decizia nr. 2906/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi termenul în care trebuia formulată acţiunea pauliană ce face obiectul pricinii de faţă.

Acţiunea pauliană nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi admisă nici pe fond, deşi dreptul acestuia este oricum prescris. Termenul de la care curge prescripţia trebuie să fie unul obiectiv, şi este un termen obiectiv, şi nu poate fi ales de către creditor sau cesionar în mod discreţionar la data de la care îi convine acestuia.

Pe de altă parte, arată recurenţii-pârâţi, drepturile cesionate nu pot crea cesionarului o situaţie mai favorabilă decât cea avută de creditorul iniţial. Or, termenul de prescripţie referitor la acţiunea pauliană s-a împlinit câtă vreme creanţa se afla în patrimoniul creditoarei iniţiale - G., or, aceasta a dat în plată o creanţă care, deşi nu era prescrisă din punct de vedere al exigibilităţii acesteia, pe termenul de 3 ani, dreptul la acţiunea pauliană faţă de actele debitorului, acte ce au avut loc în 2011, nu pot crea un drept cesionarului de vreme ce nici creditoarea nu l-a mai avut începând cu decembrie 2012, moment la care s-a împlinit termenul de prescripţie.

De vreme ce apelaţii susţin în mod nefondat că prescripţia ar curge de la data la care au dobândit creanţa, atunci nu este îndeplinită condiţia anteriorităţii creanţei în raport cu actul atacat şi nici apelul nu este fondat, la fel fiind şi cererea de constatare a inopozabilităţii.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 06 august 2020, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs şi excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţi învederând că motivele invocate de către recurenţi nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea în totalitate a deciziei instanţei în apel.

La data de 04 septembrie 2020, recurenţii-pârâţi au depus răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant, solicitând respingerea excepţiilor invocate şi înlăturarea apărărilor acestuia.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În respectarea procedurii reglementate de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat în cauză, raport care fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 06 aprilie 2021, completul de filtru a respins excepţiile insuficientei timbrări şi nulităţii recursului declarat de pârâţi, invocate de intimatul-reclamant A.. A admis în principiu recursul declarat de pârâţii B. şi I. împotriva deciziei civile nr. 55/A din 06 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Oradea, secţia I civilă, urmând a fi fixat termen pentru judecarea căii de atac, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin rezoluţia din 12 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată în şedinţa publică de la 08 iunie 2021, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurenţii-pârâţi au invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând soluţia instanţei de apel pentru faptul că a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii, respectiv a art. 1564 C. civ.

Astfel, recurenţii-pârâţi arată că deşi prin concluziile scrise depuse la judecata apelului au făcut referire la faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a reţinut, într-o speţă similară, că în cazul actelor a căror publicitate este făcută prin intermediul înscrierilor în cartea funciară, termenul de prescripţie curge de la data înscrierii în cartea funciară, instanţa de apel a pronunţat o soluţie contrară acestei optici şi contrară opticii chiar a altor complete de la Curtea de Apel Oradea, unde, în cauze similare, s-a reţinut că termenul de decădere/prescripţie, prevăzut de art. 1564 C. civ. sau de Decretul-lege nr. 167/1958, curge de la data înscrierii transmiterii dreptului de proprietate în cartea funciară, scopul acestui demers fiind chiar acesta - publicitatea transferului.

Înalta Curte reţine că nu poate fi primită critica recurenţilor, în sensul că termenul de prescripţie al dreptului material al acţiunii revocatorii ar fi început să curgă la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de defuncta C. (mama recurentului B.), întrucât această orientare contravine dispoziţiilor art. 1564 C. civ.

Curtea de apel, soluţionând critica din apel formulată de reclamant, vizând soluţia dată de prima instanţă excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, a reţinut că prejudiciul ce rezultă din actul atacat, a cărui inopozabilitate s-a solicitat a se constata prin acţiunea pendinte înregistrată la data de 17.04.2015, a fost cunoscut şi putea fi solicitat a fi reparat prin punerea în executare doar la data rămânerii definitive a deciziei civile nr. 122/C/2014 a Curţii de Apel Oradea, deci la data pronunţării acesteia, 26.06.2014, moment de la care prescripţia a început să curgă, astfel încât, la data introducerii cererii de chemare în judecată la Judecătoria Oradea - 17.04.2015, termenul de prescripţie extinctivă de 1 an, instituit de art. 1564 C. civ., nu era împlinit, greşit instanţa de fond reţinând contrariul, critica reclamantului fiind astfel fondată.

Acţiunea pauliană (revocatorie) este acea acţiune prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale (art. 1562 C. civ.). Rezultă că acţiunea pauliană este un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecţia intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului. Ea este reglementată de art. 1562-1565 C. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 1564 C. civ., "Dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat."

În speţă, aşa cum a reţinut instanţa de apel, potrivit copiei xerox a colii de carte funciară nr. x Oradea, imobilul având nr. top x, reprezentând în natură apartamentul nr. x din Blocul B 40, compus din 3 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 64,53 mp a fost intabulat la foaia B nr. 4, în data de 25.07.2001, în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 24.07.2001, autentificat de notar public J., în favoarea intimatului B..

Ulterior, prin încheierea de intabulare nr. x/23.02.2010, la foaia B nr. 5, în baza procesului-verbal de sechestru asigurător nr. x/E/2010 din dosarul execuţional nr. x/2010 al BEJ K., s-a notat asupra acestui imobil sechestru asigurător în favoarea lui G., radiat la data de 22.11.2011, prin încheierea de intabulare nr. x, la foaia B nr. 6, în baza procesului-verbal de ridicare a acestuia din data de 07.11.2011 de BEJ K.. La foaia B nr. 7, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/18.11 2011 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra întregului imobil în favoarea lui C., preţul convenit fiind de 135.000 RON, în cuprinsul căruia s-a menţionat şi faptul că era grevat de sechestru asigurător ce urma a se radia în baza procesului-verbal de ridicare din data de 07.11.2011.

Prin sentinţa nr. 299/COM/2013, pronunţată la data de 05.06.2013 în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bihor, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta G. împotriva pârâţilor B. şi L., fiind obligaţi aceştia, în solidar, să-i plătească suma de 180.000 euro şi dobânda legală calculată de la introducerea acţiunii până la data plăţii integrale a debitului.

Din considerentele acestei hotărâri se reţine că reclamanta G. a împrumutat pârâţii, asociaţia S.C. M. S.R.L., cu suma de 180.000 euro prin contractul de împrumut din data de 26.05.2008, ce urma a fi folosită pentru interesele S.C. M. S.R.L. Oradea, bani obţinuţi dintr-un credit bancar de la N., sentinţă rămasă definitivă, urmare a soluţionării apelului, prin decizia nr. 122/C/2014-A din data de 26.06.2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea. Conform considerentelor acesteia, s-a reţinut că suma împrumutată a fost folosită în cadrul societăţii, că s-ar fi realizat investiţia pentru care pârâţii au contractat împrumutul, amenajarea unei cafenele, că suma de 120.000 euro a fost depusă în contul acesteia sau la casieria societăţii.

Potrivit copiei xerox a actului de dare în plată, având dată certă, conform încheierii nr. 137/21.11.2014, dată de avocat H., creditoarea G. şi-a transmis dreptul său de creanţă, în cuantum de 180.000 euro, dobândit prin sentinţa nr. 299/COM/2013, pronunţată de Tribunalul Bihor, menţinută prin decizia nr. 122/C/2014-A din 26.06.2014 a Curţii de Apel Oradea, către numiţii B. şi L., pârâţi în prezentul litigiu, în vederea stingerii datoriei acesteia în sumă de 100.000 euro, prin darea în plată a creanţei.

Prin urmare, aşa cum a reţinut instanţa de apel, creanţa creditoarei o reprezintă suma de 180.000 euro, cu dobânda legală, stabilită prin sentinţa nr. 299/COM/2013, pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 05.06.2013, menţinută prin deciziei nr. 122/C/2014-A din 26.06.2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, această din urmă hotărâre fiind cea care a stabilit cu caracter definitiv creanţa datorată de debitorul B., în solidar cu numitul L., în favoarea intimatei G., ce a transmis-o prin act de dare în plată reclamantului A. la data de 21.11.2014, hotărâri judecătoreşti ce constituie titlurile executorii ce stau la baza executării silite pornite de acesta în dosarul execuţional nr. x/E/21.01.2015 al BEJ O..

Trebuie observat că textul art. 1564 C. civ. stabileşte două momente alternative de la care prescripţia poate începe să curgă, şi anume un moment subiectiv, constând în data la care titularul acţiunii revocatorii a luat cunoştinţă de prejudiciul ce rezultă din actul atacat, precum şi un moment obiectiv, constând în data la care titularul trebuia să cunoască despre existenţa prejudiciului.

În cauză, se reţine că prejudiciul ce rezultă din actul atacat, a cărui inopozabilitate s-a solicitat a fi constatată prin acţiunea înregistrată la data de 17.04.2015, a fost cunoscut şi putea fi solicitat a fi reparat prin punerea în executare doar la data rămânerii definitive a deciziei civile nr. 122/C/2014 a Curţii de Apel Oradea, deci la data pronunţării acesteia, 26.06.2014, moment din care prescripţia a început să curgă, astfel încât, la data introducerii cererii de chemare în judecată la Judecătoria Oradea, 17.04.2015, termenul de prescripţie extinctivă de 1 an, instituit de art. 1564 C. civ., nu era împlinit, criticile recurenţilor fiind astfel nefondate.

Se constată, aşadar, că, în mod corect, a reţinut instanţa de apel faptul că hotărârile pronunţate în dosar nr. x/2011 au rămas definitive la data de 26.06.2014, respectiv la data pronunţării deciziei civile nr. 122/C/2014 de către Curtea de Apel Oradea, întrucât natura cauzei a fost una civilă, iar nu comercială, hotărârea dobândind caracter definitiv şi executoriu abia după judecarea apelului.

Este adevărat că acţiunea introductivă din dosarul nr. x/2011 a fost înregistrată la secţia a II-a a tribunalului, însă aceasta s-a datorat faptului că intimata G. a introdus acţiunea în pretenţii împotriva a trei pârâţi, respectiv B., L. şi S.C. M. S.R.L., în dosar figurând şi o societatea comercială. Însă, întrucât S.C. M. S.R.L. a intrat în insolvenţă pe parcursul judecăţii, cererea împotriva acesteia a fost disjunsă şi s-a format dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bihor (ulterior perimat).

În dosarul nr. x/2011 a rămas să se judece o acţiune civilă în pretenţii, între persoane fizice, motiv pentru care, în mod corect, Curtea de Apel Oradea a reţinut faptul că nu erau incidente în cauză dispoziţiile art. 720 C. proc. civ. de la 1865 (care statua în sensul că, în materie comercială, hotărârile pronunţate în primă instanţă sunt executorii, iar apelul exercitat împotriva lor nu suspendă executarea).

În consecinţă, aşa cum s-a reţinut anterior, nu poate fi primită critica recurenţilor în sensul că termenul de prescripţie al dreptului material al acţiunii revocatorii ar fi început să curgă la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de def. C. (mama recurentului B.), întrucât dacă legiuitorul ar fi dorit să instituie că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie este momentul încheierii actului fraudulos sau momentul înscrierii în cartea funciară a dreptului real dobândit prin actul fraudulos, atunci ar fi reglementat acest lucru în mod expres.

Legiuitorul s-a orientat, însă, înspre o altă interpretare, respectiv a stabilit că momentul de la care curge termenul de prescripţie special de 1 an este dat de data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.

Având în vedere că instanţa de apel, raportat la situaţia de fapt stabilită, a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1564 C. civ., Înalta Curte reţine că se impune a se dispune respingerea, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a recursului declarat de pârâţi, nefiind întrunite condiţiile legale pentru a se dispune casarea deciziei şi a se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Văzând dispoziţiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea intimatului-reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitare dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de acesta, urmând a fi obligaţi recurenţii-pârâţi B. şi I. la plata sumei de 2.875 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii B. şi I. împotriva deciziei civile nr. 55 A din 06 februarie 2020 a Curţii de Apel Alba Oradea, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţii-pârâţi B. şi I. la plata sumei de 2.875 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2021.