Jurisdictional conflict resolved: administrative court at claimant's domicile to hear demolition-order action
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict, ruling that the Tribunal București, administrative litigation section, has jurisdiction to hear the case, upholding the claimant's express choice of legal basis. The dispute arose when a claimant filed suit against a local mayor's office seeking an order compelling it to complete, within a short reasonable time, the administrative demolition of an unlawfully built structure, as allegedly promised in a 2019 letter. The Tribunal Constanța declined jurisdiction in favor of the common-law court at the claimant's domicile in Bucharest, relying on Article 33 of Law No. 50/1991; the Bucharest Sector 1 Court then declined in favor of the administrative litigation tribunal, citing Articles 1 and 10 of Law No. 554/2004. The High Court, applying Article 135 of the Civil Procedure Code with Article 95(1) of the Civil Procedure Code and Article 10(3) of Law No. 554/2004, held that because the claimant expressly grounded the action in administrative litigation law challenging the authority's unjustified refusal to act, the administrative litigation tribunal at the claimant's domicile (Tribunal București) is the competent first-instance court.
Legislator headnote
AI generatedart. 33 din Legea nr. 50/1991, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 95 pct. 1 C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved: administrative court at claimant's domicile to hear demolition-order action: Instanţele aflate în conflict au determinat, în mod diferit, competenţa materială de soluţionare a cauzei reţinând, într-o primă interpretare, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea de desfiinţare a unei construcţii, în temeiul art. 33 din Legea nr. 50/1991 cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală în soluţionarea cauzei aparţinând instanţei de drept comun de la domiciliul reclamantului, iar într-o a doua interpretare, că raportul juridic dedus judecăţii este unul de contencios administrativ, reglementat de Legea nr. 554/2004 şi îi revine secţiei specializate în materia contenciosului administrativ competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de temeiul de drept invocat de reclamant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 mai 2021
Asupra conflictului egativ dedus judecăţii, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 iunie 2020 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Mangalia, să se dispună obligarea acesteia să definitiveze într-un termen rezonabil, scurt, demolarea respectivei construcţii ridicate ilegal, pe cale administrativă, conform obligaţiei asumate prin adresa din 11 iulie 2019.
Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 3 august 2020, Judecătoria Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ a admis excepţia de necompetenţă material şi teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, în speţă, instanţa de contencios administrativ nu este competentă să soluţioneze cererea, câtă vreme obiectul cererii constă în desfiinţarea construcţiei situate în staţiunea Olimp, str. x, care nu respectă prevederile Autorizaţiei de construire nr. x din 22 august 2000 şi ale proiectului tehnic, în temeiul art. 33 din Legea nr. 50/1991 cu modificările şi completările ulterioare, fiind competentă instanţa de drept comun de la domiciliul reclamantului, respectiv Judecătoria Sectorului1 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a pronunţat sentinţa nr. 1203 din 19 februarie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii este obligaţia de a face, respectiv obligaţia de a definitiva într-un termen rezonabil, scurt, demolarea construcţiei ridicate ilegal, pe cale administrativă, conform obligaţiei asumate prin adresa din 11 iulie 2019.
În raport de obiectul acţiunii, al cărei temei a fost precizat de reclamant la 24 septembrie 2020 ca fiind art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a apreciat că raportul juridic dedus judecăţii este unul de contencios administrativ, reglementat de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată şi completată, fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 lit. f) şi art. 10 din acest act normativ.
S-a constatat că nu există un text de lege care să permită judecătorului să schimbe, din oficiu, fundamentul pretenţiei deduse judecăţii, motiv pentru care s-a reţinut că, între părţi, există raporturi juridice de drept public, în care părţile nu se află pe poziţii de egalitate juridică, iar una dintre părţi este autoritate publică de interes local, instanţa competentă să soluţioneze cauza fiind Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţele aflate în conflict au determinat, în mod diferit, competenţa materială de soluţionare a cauzei reţinând, într-o primă interpretare, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea de desfiinţare a unei construcţii, în temeiul art. 33 din Legea nr. 50/1991 cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală în soluţionarea cauzei aparţinând instanţei de drept comun de la domiciliul reclamantului, iar într-o a doua interpretare, că raportul juridic dedus judecăţii este unul de contencios administrativ, reglementat de Legea nr. 554/2004 şi îi revine secţiei specializate în materia contenciosului administrativ competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de temeiul de drept invocat de reclamant.
Se reţine că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantului A. care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiului Mangalia prin Primar, să se dispună obligarea acestuia să definitiveze într-un termen rezonabil demolarea respectivei construcţii ridicate ilegal, pe cale administrativă, conform obligaţiei asumate prin adresa din 11 iulie 2019, cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, astfel cum rezultă din precizarea depusă de reclamant la 24 septembrie 2020.
Dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 au un caracter derogatoriu de la regimul juridic aplicabil desfiinţării construcţiilor ridicate fără autorizaţie reglementat de art. 32 din aceeaşi lege, care impune pronunţarea de către instanţa de drept comun a unei hotărâri judecătoreşti prin care să dispună o atare măsură. În cazul construcţiilor executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului sau al construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia o poate desfiinţa pe cale administrativă fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului. Potrivit art. 32 alin. (2) din lege, procedura se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului.
Or, în cauza pendinte, reclamantul a solicitat, în baza art. 33 din Legea nr. 50/1991, ca autoritatea publică locală să îşi exercite atribuţia prevăzută de lege de a desfiinţa pe cale administrativă construcţia, despre care a afirmat că este executată fără autorizaţie pe domeniul statului, imputând acesteia refuzul nejustificat de efectuare a demersului prevăzut de lege în sarcina sa.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."
Prin urmare, faţă de voinţa expresă a reclamantului, care a înţeles să îşi întemeieze cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în mod corect Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că litigiul este unul de drept administrativ.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.", iar art. 95 pct. 1 C. proc. civ. statuează că "Tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe".
Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reţine că domiciliul reclamantului A., situat în Bucureşti, str. x, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bucureşti.
Prin urmare, faţă de temeiul juridic şi calificarea juridică indicate în mod expres de reclamant, raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ, ca instanţă în raza căreia se află domiciliul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2021.