Recusal ground misapplied to timeliness ruling in extraordinary revision for contradictory decisions

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 13 noiembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2020, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 497 din 24 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins apelul declarat de aceasta împotriva sentinţei civile nr. 4470 din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Târgu Mureş.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Decizia Curţii de Apel Târgu Mureş

Prin decizia nr. 27 din 21 ianuarie 2021, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş şi Primarul Comunei Corunca, împotriva deciziei nr. 497 din 24 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă în dosarul nr. x/2019.

3. Recursul

Împotriva deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă a declarat recurs, în termenul legal, revizuenta A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susţinut contrarietatea deciziei nr. 40 din 16 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă în dosarul nr. x/2011, cu decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a statuat diferit cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,50 ha, în baza Legii nr. 18/1991.

Recurenta a menţionat că instanţele au pronunţat soluţii diferite, în sensul că, prin decizia nr. 40 din 16 mai 2019, Tribunalul Mureş, secţia civilă a anulat parţial titlul de proprietate nr. x din 18 iulie 2003, pentru suprafaţa de 1.200 mp, iar prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020, un alt complet al aceleiaşi instanţe a anulat titlul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren, 0,5 ha-5.000 mp.

Recurenta a susţinut că, deşi a ridicat excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta a fost respinsă prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, cu o motivare eronată.

A reiterat considerente ce vizează, în esenţă, cererea de revizuire, susţinând contrarietatea deciziei nr. 40 din 16 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă în dosarul nr. x/2011, cu decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a statuat diferit cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,50 ha, în baza Legii nr. 18/1991 şi al anularea titlului de proprietate nr. x din 18 iulie 2003.

Recurenta a formulat critici cu privire la modalitatea în care au fost soluţionate dosarele în care au fost pronunţate hotărârile pretins contrare, referindu-se pe larg la probatoriile administrate (înscrisuri, expertize), la incidentele procedurale ivite (declaraţii de abţinere ale judecătorilor învestiţi, care au fost respinse), precum şi la soluţia de dată asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat de Tribunalul Mureş, secţia civilă prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că nu a motivat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile, întrucât motivarea acestei cereri depinde, direct şi nemijlocit, de cunoaşterea argumentelor instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a formulat, în baza art. 519-521 C. proc. civ., cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în scopul lămuririi "admisibilităţii" cererii de revizuire sub aspectul termenului de motivare a acesteia.

Recurenta a motivat necesitatea sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din perspectiva faptului că cererea sa de revizuire a fost respinsă, ca tardivă, iar hotărârea atacată cu această cale extraordinară de atac nu a fost redactată şi comunicată în termenul legal prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

4. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 martie 2021, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

5. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 15 aprilie 2021, în termenul legal, intimatul Primarul Comunei Corunca a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 4 mai 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, în termenul procedural.

Prin rezoluţia completului din 27 aprilie 2021, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 27 mai 2021, în condiţiile prevăzute de art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului, cu prioritate asupra încadrării motivelor invocate în cererea de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., respectiv în art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., indicate de recurentă ca fiind incidente în cauză.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva încadrării motivelor invocate în cererea de recurs în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., analiză ce este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. C). proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. condiţionează motivarea recursului prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune indicarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele enumerate limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin art. 483 C. proc. civ., recursul a fost conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, ca un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile îşi pot apăra drepturile subiective, înlăturând efectele hotărârii atacate în condiţiile reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, este necesar ca recurentul să invoce - şi susţinerea să fie apreciată ca fiind întemeiată - că, în cazul hotărârii atacate cu recurs, se regăsesc motivele prevăzute de textul legal menţionat.

Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu se circumscrie dispoziţiilor legale enunţate.

Astfel, prin hotărârea atacată cu recurs - decizia nr. 27 din 21 ianuarie 2021 - Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş şi Primarul Comunei Corunca împotriva deciziei civile nr. 497 din 24 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2019.

În ceea ce priveşte motivele expuse de recurentă în memoriul de recurs, se constată că acestea nu combat hotărârea adoptată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, ci cuprind motive străine de soluţia de tardivitate pronunţată asupra cererii de revizuire.

Concret, prin cererea de recurs, recurenta a reiterat considerente ce vizează, în esenţă, cererea de revizuire, susţinând contrarietatea deciziei nr. 40 din 16 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă în dosarul nr. x/2011, cu decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a statuat diferit cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,50 ha, în baza Legii nr. 18/1991. Recurenta şi-a exprimat nemulţumirea şi în legătură cu faptul că instanţele au pronunţat soluţii diferite, în sensul că prin decizia nr. 40 din 16 mai 2019, Tribunalul Mureş, secţia civilă a anulat parţial titlul de proprietate nr. x din 18 iulie 2003, pentru suprafaţa de 1.200 mp, iar prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020, un alt complet al aceleiaşi instanţe a anulat titlul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren, 0,5 ha-5.000 mp.

Totodată, prin memoriul de recurs, recurenta a expus, exhaustiv, critici cu privire la modalitatea în care au fost soluţionate dosarele în care au fost pronunţate hotărârile pretins contrare, referindu-se pe larg la probatoriile administrate (înscrisuri, expertize), la incidentele procedurale ivite (declaraţii de abţinere ale judecătorilor învestiţi, care au fost respinse), precum şi la soluţia de dată asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat de Tribunalul Mureş, secţia civilă prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 (invocată cu privire la dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2019 ale acestei instanţe, în care a fost pronunţate deciziile nr. 40 din 16 mai 2019 şi, respectiv, sentinţa civilă nr. 4470 din 13 noiembrie 2019).

Înalta Curte constată că, prin invocarea acestor motive în cererea de recurs, recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greşita aplicare a legii de către instanţa de apel.

Astfel, ceea ce era necesar ca recurenta să combată în recurs era soluţia de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, iar nu aspecte ce privesc modalitatea de administrare a probatoriului şi evaluarea acestuia de către instanţele care au pronunţat hotărârile pretins contrare şi care reprezintă motive de netemeinicie ce nu pot fi supuse cenzurii în recurs.

Susţinerile verbale ale reprezentantului convenţional al recurentei cu privire la termenul de motivare a cererii de revizuire nu sunt de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât instanţa este ţinută să se pronunţe numai asupra cererilor de învestire, luând în considerare, potrivit art. 487 C. proc. civ., numai motivele invocate prin însăşi cererea de recurs sau în termenul legal de declarare a recursului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Nu pot fi subsumate cazurilor de nelegalitate nici aserţiunile recurentei formulate în acelaşi sens prin cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât acestea nu reprezintă critici ale deciziei recurate, ci argumente în vederea declanşării procedurii prevăzute de art. 519 C. proc. civ.

Deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reclamând încălcarea unei excepţii de ordine publică - competenţa materială a instanţei (de fapt, incompatibilitatea judecătorilor) - motivele expuse nu se subsumează acestei norme legale, întrucât vizează dosarele de fond în care au fost pronunţate hotărârile pretins contrare, iar nu soluţia pronunţată prin decizia supusă recursului.

De asemenea, indicarea ca temei de drept, în recurs, a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este suficientă, în lipsa unor motive de recurs care, astfel dezvoltate, să poată fi încadrate în norma de drept invocată.

Pe de altă parte, modalitatea în care recurenta a înţeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Faţă de considerentele expuse şi având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2021.