State's passive standing in property restitution disputes arising from 1950 nationalization and subsequent sales

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Braşov, la 20 februarie 2019, sub nr. x/2019 (prin sentinţa civilă nr. 9800 din 30 octombrie 2019 pronunţată de această instanţă fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov), reclamanţii A. şi B., în calitate de succesor în drepturi al defunctului C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D., Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Braşov, prin primar şi S.C. E. S.R.L., următoarele: să se constate că imobilul situat în Braşov, str. x, identificat cu nr. top. x, respectiv lotul nr. x, compus din trei camere, bucătărie, hol, cămară, baie, casa scării, cu o suprafaţă utilă de 93,98 mp şi balcon de 2,82 mp, a fost preluat în fapt de Statul Român, devenind proprietatea acestuia; să se constate că fostul proprietar tabular, D., este decăzută din dreptul de a solicita restituirea, în natură şi/sau prin echivalent a imobilului menţionat; rectificarea înscrierilor de carte funciară cu privire la imobil, în sensul radierii din cartea funciară a pârâtei D. şi înscrierea Statului Român, respectiv a Municipiului Braşov, ca titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului; să se constate că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.02.1997, încheiat între E., în calitate de vânzătoare, pe de o parte, şi A. împreună cu C., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului; să se constate că reclamantul B. este unicul moştenitor şi succesor în drepturi, în calitate de fiu, al defunctului C.; obligarea pârâţilor Statul Român, Municipiul Braşov şi S.C. E. S.R.L. să îşi exprime consimţământul la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor, cu titlu de cumpărare, respectiv moştenire, dobândit în condiţiile menţionate; în caz contrar, hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt de intabulare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat art. 2 alin. (1) lit. i) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, art. 9 raportat la art. 26 din Legea nr. 112/1995, art. 557 alin. (1) şi art. 908 alin. (1) pct. 3 C. civ. şi art. 1073 şi art. 1077 din C. civ. de la 1864.

Pârâţii Municipiul Braşov şi S.C. E. S.R.L. au depus întâmpinare, prin care au solicitat admiterea acţiunii civile.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a invocat, prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând respingerea acţiunii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În temeiul dispoziţiilor art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice.

2. Judecata fondului şi hotărârea Tribunalului Braşov

Dosarul declinat a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la 22 noiembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

La 14 mai 2020 a decedat reclamantul B., acţiunea fiind continuată de moştenitorii acestuia, F., în calitate de soţie supravieţuitoare şi G., în calitate de descendent de gardul I, prin reprezentant legal F..

La termenul de judecată din 20 iulie 2020, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.

Prin sentinţa nr. 122 din 14 august 2020, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., decedat pe parcursul procesului, continuată de moştenitorii defunctului, F. şi G., prin reprezentant legal F., în contradictoriu cu pârâţii D., prin curator special, avocat H., Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, Municipiul Braşov, prin primar, şi S.C. E. S.R.L., ca neîntemeiată. A luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea Curţii de Apel Braşov

Prin decizia nr. 1252 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi F., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorului G., ambii în calitate de succesori în drepturi ai defunctului-reclamant B., decedat pe parcursului procesului, împotriva sentinţei nr. 122 din 14 august 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâţii D., prin curator special, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, Municipiul Braşov, prin primar, şi S.C. E. S.R.L., şi în consecinţă:

A constatat că imobilul situat în Braşov, str. x, identificat cu nr. top. x, respectiv lotul nr. x, compus din trei camere, bucătărie, hol, cămară, baie, casa scării, cu o suprafaţă utilă de 93,98 mp şi balcon de 2, 82 mp, a fost preluat în fapt de Statul Român, devenind proprietatea acestuia.

A dispus rectificarea înscrierilor de carte funciară relative la imobilul anterior identificat, în sensul radierii din cartea funciară a pârâtei D. şi înscrierea Statului Român, respectiv a Municipiului Braşov, ca titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului identificat cu nr. top. x, lotul nr. x.

A constatat că între Statul Român, prin E., pe de o parte, în calitate de vânzător, şi A. împreună cu C., pe de altă parte, în calitate de cumpărători, s-a încheiat cu privire la imobilul situat în Braşov, str. x, contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr. x/14.02.1997.

I-a obligat pe pârâţii Statul Român, Municipiul Braşov şi E. S.R.L. să îşi exprime consimţământul la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor A. şi B., în calitate de unic moştenitor şi succesor în drepturi în calitate de fiu, al defunctului C., iar în caz contrar hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt de intabulare.

A respins apelul incident declarat de intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe şi încheierii din 20 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

A stabilit onorariul definitiv al curatorului special desemnat în persoana av. H. pentru a reprezenta interesele intimatei-pârâte D. în apel, la suma de 1.000 RON, şi i-a obligat pe apelanţii-reclamanţi la plata onorariului definitiv către curator, plata urmând a se face în contul Baroului Braşov, pentru avocatul desemnat.

În baza art. 454 C. proc. civ., a respins cererea apelanţilor reclamanţi privind recuperarea cheltuielilor de judecată.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1252 din 14 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul a criticat, în esenţă, soluţia pronunţată de instanţa de apel asupra apelului incident, respectiv asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru Statul Român.

Recurentul a menţionat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive priveşte şi capătul trei al cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat rectificarea înscrierilor de carte funciară a imobilului, în sensul radierii dreptului intimatei D. şi înscrierii dreptului Statului Român.

Invocând dispoziţiile Legii nr. 69/1991, coroborate cu cele ale art. 557 şi art. 645 C. civ., recurentul a afirmat că imobilul a intrat în proprietatea privată a Unităţii Teritorial Administrative Braşov, ope legis. Instanţa de apel a reţinut că atât recurentul Statul Român, cât şi Municipiul Braşov au calitatea de proprietari ai imobilului. Chiar dacă dreptul statului ar fi fost înscris în cartea funciară, acest aspect este irelevant faţă de faptul că regimul juridic al bunului a fost modificat, înscrierea devenind caducă, imobilul aparţinând Municipiului Braşov, chiar dacă acesta nu şi-a înscris dreptul în cartea funciară.

Prin Legea nr. 112/1995 a fost atribuită autorităţilor locale posibilitatea chiriaşilor de a cumpăra, în anumite condiţii, spaţiile cu destinaţia de locuinţă intrate în proprietatea statului în perioada 1945-1989, fără a se impune avizarea/aprobarea statului, prin Ministerul Finanţelor, prin structurile teritoriale ale acestuia. Delegarea de atribuţii are semnificaţia unui mandat fără reprezentare, iar nu a unui transfer de patrimoniu către autorităţile locale.

Nu este incidentă cerinţa opozabilităţii, întrucât legiuitorul a stabilit în ce condiţii se realizează transferul de proprietate de la stat către beneficiarii Legii nr. 112/1995 (implicit ai Legii nr. 10/2001), iar verificarea îndeplinirii acestora este atributul entităţilor desemnate de lege, care răspund pentru activitatea efectuată.

Prin Constituţie, Legea nr. 19/1991, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213/1998 şi C. civ. a fost reglementat regimul juridic al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului sau al unităţilor teritorial-administrative şi cel al bunurilor care fac parte din domeniul privat al acestora. Pentru bunurile care fac parte din domeniul public, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar, în cazul celorlalte bunuri, de organele stabilite în acest scop, conform art. 223 şi următ. C. civ., şi art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009.

Raportat la pretenţiile reclamanţilor, la temeiul juridic al acţiunii promovate şi la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.02.1997, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, nu justifică calitate procesuală pasivă în cauză.

Recurentul a făcut referire la sentinţa civilă nr. 2704/CA/27.11.2014 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2013 şi la decizia nr. 1195/03.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2015, care au putere de lucru judecat în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor a căror proprietar tabular a fost Statul Român şi care au intrat în proprietatea privată a Municipiului Braşov.

În ceea ce priveşte imobilul în discuţie, recurentul a susţinut că acesta a fost înstrăinat de E. S.R.L., în calitate de administrator al bunurilor din domeniul public al Municipiului Braşov.

Referitor la excepţia lipsei calităţii Ministerului Finanţelor de reprezentant al Statului Român, a menţionat că, potrivit Anexei nr. 1 la Legea nr. 213/1998, imobilul asupra căruia poartă litigiul nu face parte din proprietatea publică de interes naţional pentru ca aceste dispoziţii legale să fie incidente în cauză, iar Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, să justifice interes în cauză.

În susţinerea excepţiei, au fost menţionate dispoziţiile art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, potrivit cărora Ministerul Finanţelor reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice dacă legea nu stabileşte un alt organ în acest scop.

Cum imobilul aparţine domeniului privat al Unităţii Teritorial Administrative Municipiul Braşov, această entitate reprezintă statul în litigiu, iar nu Ministerul Finanţelor, legiuitorul reglementând, prin mai multe acte normative (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 169/1997, Decretul-Lege nr. 61/1990, Legea nr. 112/1995 etc.), competenţa administrării fondului funciar şi locativ de stat şi a spaţiilor cu altă destinaţie revenind autorităţilor publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe raza cărora sunt situate imobilele, direct sau prin regii autonome sau societăţi specializate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 24 februarie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizată, aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

6. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 23 martie 2021, în termenul legal, intimatul-pârât Municipiul Braşov, prin primar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Aceleaşi concluzii au fost formulate şi de intimaţii-reclamanţi A., F. şi G., prin reprezentant legal F., şi de intimata-pârâtă E. S.R.L. prin întâmpinările formulate la 8 aprilie 2021, respectiv la 20 aprilie 2021.

La 29 aprilie 2021, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 14 aprilie 2021, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 27 mai 2021, în condiţiile prevăzute de art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministrul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul a susţinut nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva modalităţii de dezlegare a apelului incident, criticând soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru Statul Român.

Criticile sunt nefondate.

În speţă, primul capăt al cererii de chemare în judecată a vizat constatarea preluării în fapt a imobilului în litigiu de către Statul Român, în baza Decretului nr. 95/1950. Subsumat acestei solicitări, reclamanţii au cerut rectificarea înscrierilor în cartea funciară a imobilului, în sensul radierii dreptului fostului proprietar, pârâta D., decăzută din dreptul de a solicita restituirea în natură/prin echivalent a imobilului, şi înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român şi al Municipiului Braşov, iar, urmare constatării faptului că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.02.1997, aceşti pârâţi să fie obligaţi, împreună cu E. S.R.L., la exprimarea consimţământului pentru înscrierea dreptului în cartea funciară.

Înalta Curte constată, conform aspectelor de fapt reţinute în decizia recurată, că apartamentul asupra căruia poartă litigiul a fost preluat de stat de la proprietarul tabular al acestuia, pârâta D., în baza Decretului nr. 92/1950, prin decizia nr. 12372/1950, preluarea fiind menţionată la poziţia nr. 733 din Anexa nr. 114 a decretului.

Potrivit art. 3 din Decretul nr. 92/1950, imobilele naţionalizate au trecut în proprietatea statului, ca bunuri ale întregului popor, fără nicio despăgubire şi libere de orice sarcini sau drepturi reale de orice fel. Conform art. 6, efectul acestui act de naţionalizare a constat în substituirea statului în toate drepturile foştilor proprietari, prin art. 7 din decret, imobilele naţionalizate trecând în administrarea Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al comunei pe al cărei teritoriu s-au aflat.

În calitatea conferită prin actul de naţionalizare, de proprietar al bunurilor naţionalizate, statul, prin E., a înstrăinat imobilul reclamanţilor A. şi C. (care îl ocupau în baza contractului de închiriere nr. x/31.05.1990), încheind cu aceştia contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr. x/14.02.1997, în temeiul Legii nr. 112/1995.

Înalta Curte reţine că este relevantă identitatea vânzătorului din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, respectiv a Statului Român, în calitatea sa de proprietar al bunurilor naţionalizate, pârâta E. S.R.L. fiind reprezentanta acestuia, astfel cum reiese din conţinutul actului juridic, suma încasată cu titlu de preţ fiind virată, după deducerea comisionului de vânzare, în contul special deschis la Ministerul Finanţelor pentru stat (constituit conform art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare).

Faţă de aspectele expuse, se constată că Statul Român justifică legitimare procesuală pasivă în cauză, calitate ce rezultă din prevederile actului de naţionalizare, în baza căruia a fost formulat primul capăt al cererii de chemare în judecată, precum şi din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.02.1997, în care statul figurează în poziţia de vânzător al bunului asupra căruia poartă litigiul şi în legătură cu care reclamanţii urmăresc recunoaşterea dreptului lor de proprietate şi înscrierea dreptului în cartea funciară.

Această constatare este în acord cu dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., conform cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii."

Calitatea procesuală se determină, aşadar, în raport cu litigiul dedus judecăţii, presupunând existenţa identităţii între persoana reclamantului, titulară a dreptului în raportul juridic (calitate procesuală activă) şi între cea a pârâtului, care este persoana obligată în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Susţinerea recurentului potrivit căreia bunul a intrat în proprietatea privată a Unităţii Teritoriale Administrative Braşov nu este de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă a statului în cadrul capetelor de cerere de cerere privind constatarea preluării în fapt a imobilului de către stat, rectificarea înscrierilor de carte funciară cu privire la titularii dreptului de proprietate, constatarea existenţei dreptului în favoarea reclamanţilor în raport de contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.02.1997 şi exprimarea consimţământului la înscrierea în cartea funciară a dreptului reclamanţilor.

Aceasta întrucât calitatea procesuală pasivă şi interesul de a formula apărări cu privire la modalitatea de preluare a bunului şi la existenţa dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului revine, în primul rând, persoanei juridice în favoarea căreia a operat preluarea, în virtutea actului de naţionalizare, respectiv Statului Român.

De altfel, calitatea procesuală pasivă a statului rezidă şi din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, invocate în susţinerea cererii de chemare în judecată, prin care s-a reglementat obligaţia acestuia de a restitui în natură sau prin echivalent imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Nici faptul că prin Legea nr. 112/1995 s-a stabilit în competenţa autorităţilor locale pe raza cărora erau situate imobilele soluţionarea cererilor formulate de persoanele îndreptăţite la restituirea în natură sau, după caz, la acordarea despăgubirilor, fără avizul/aprobarea statului, nu poate justifica lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român, în condiţiile în care efectul Decretului nr. 92/1950 se răsfrânge asupra celui în favoarea căruia a operat preluarea, iar nu asupra unităţii administrativ-teritoriale.

De altfel, transmiterea dreptului de proprietate în patrimoniul Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Braşov, prin lege, nu ar fi posibilă fără ca acesta să existe, prealabil, în patrimoniul Statului Român, urmare preluării prin decretul de naţionalizare.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru pârâtul Statul Român, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice au fost interpretate şi invocate într-un mod greşit de către recurent.

Înalta Curte observă că acest articol enumeră atribuţiile Ministerului Finanţelor, printre care, la pct. 81, prevede că acest minister reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ."

Astfel, obiectul de reglementare al acestei norme este reprezentarea statului, ca regulă, de către Ministerul Finanţelor.

Prevederi similare se regăsesc şi în dispoziţiile art. 223 alin. (1) C. civ., care stipulează că, "În raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii, statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens."

Prin urmare, reprezentarea recurentului de către Ministerul Finanţelor rezultă din lege, în cauză, în raport de situaţia juridică dedusă judecăţii şi de pretenţiile reclamate, nepunându-se problema reprezentării în proces de către o altă entitate, faţă de prevederile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 112/1995.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei nr. 1252 din 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

În baza art. 1 alin. (2) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Înalta Curte va admite cererea formulată de curatorul special al pârâtei D., avocat H., pentru reprezentarea în calea de atac a recursului şi va stabili onorariul definitiv în sumă de 1.000 RON, urmând să-l oblige pe recurentul-pârât la plata acestuia, plata urmând a se face în contul Baroului Braşov, pentru avocatul desemnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei nr. 1252 din 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Stabileşte onorariul definitiv al curatorului special, desemnat în persoana avocatului H., pentru intimata D., în recurs, în sumă de 1.000 RON, şi îl obligă pe recurentul-pârât la plata onorariului definitiv către curator, plata urmând a se face în contul Baroului Braşov, pentru avocatul desemnat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2021.