Conflict of jurisdiction in a lease dispute: priority of plaintiff’s choice between defendant’s domicile and immovable’s location and prohibition of ex officio invocation of relative territorial incompetence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Dragasani Court, thereby rejecting the earlier declination by the Dragasani Court and the subsequent declination by the Bucharest Sector 3 Court. The dispute concerned a contractual claim for payment of maintenance fees, rent, and utilities arising from a residential lease agreement, where the plaintiff initially filed in the defendant's domicile court (Dragasani), which then ex officio declined jurisdiction based on a contractual clause favoring the property's location (Bucharest Sector 3); the Bucharest court subsequently declined back to Dragasani, invoking the defendant's domicile and the prohibition on ex officio invocation of private-order territorial incompetence. Relying on Article 113(1)(4) of the Civil Procedure Code, which establishes alternative competence between the defendant's domicile and the immovable's location for lease disputes, the ICCJ determined that the plaintiff’s initial choice of the defendant's domicile fixed the jurisdiction. The court held that because the defendant never pleaded lack of territorial competence within the statutory deadline and was absent when the court raised the issue ex officio, any such defect was covered; consequently, the ICCJ confirmed that the Dragasani Court lacked the authority to decline competence ex officio under Article 130(3) of the Civil Procedure Code, as this relative norm could only be invoked by the defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 194 din C. proc. civ, art. 121 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 131 alin. (3) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 alin. (1) din C. proc. civ; Conflict of jurisdiction in a lease dispute: priority of plaintiff’s choice between defendant’s domicile and immovable’s location and prohibition of ex officio invocation of relative territorial incompetence: "(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului; ".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 mai 2021
Asupra conflictului negativ de competenţa de faţă, constată următorele:
Pe rolul Judecătoriei Drăgăşani, la data de 6 decembrie 2019 sub nr. x/2019, a fost înregistrată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.733,66 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere a apartamentului situat în Bucureşti, Aleea x, pe perioada decembrie 2018- septembrie 2019, a sumei de 233 RON, reprezentând chirie aferentă utilizării pentru 5 zile a imobilului şi suma de 68,07 RON, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate de C..
În motivarea cererii, întemeiate pe dispoziţiile art. 1270, art. 1516, art. 1796-1798 şi art. 1810-1832 C. civ. şi art. 194 din C. proc. civ., reclamanta a arătat că părţile au semnat contractul de închiriere nr. x din 10 decembrie 2018 prin care reclamanta a predat pârâtei apartamentul situat in Bucureşti, Aleea x, în schimbul plăţii unei chirii lunare, cumulată cu obligaţiile de plata a întreţinerii lunare.
Prin sentinţa civilă nr. 657 din 03 septembrie 2020, Judecătoria Drăgăşani a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţă a reţinut că din conţinutul art. 9 din contract, rezultă că părţile au convenit ca toate neînţelegerile privind derularea contractului, în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti competente din raza sectorului în care se găseşte imobilul ce face obiectul contractului de închiriere. Cum imobilul se află situat în Bucureşti, competenţa aparţine Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă în circumscripţia căreia se află imobilul.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1802/2021 din 22 februarie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgăşani, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea acesteia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţă a reţinut că faţă de obiectul dedus judecăţii care vizează un raport juridic între un consumator şi un profesionist, şi de împrejurarea că pârâta are domiciliul în comuna Prundeni, judeţul Vâlcea, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Drăgăşani, în aplicarea prevederilor art. 121 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine acestei din urmă instanţe.
Pe de altă parte, instanţa a mai reţinut că Judecătoria Drăgăşani nu avea posibilitatea invocării, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale, având în vedere că această instanţă nu şi-a verificat propria competenţă, în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., nu a făcut aplicarea prevederilor art. 131 alin. (2) din acelaşi act normativ, şi a nesocotit dispoziţiile art. 131 alin. (3) din C. proc. civ. care stipulează imperativ că necompetenţa de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât, nefiind posibilă invocarea acesteia de către instanţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1733,66 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere a apartamentului, pe perioada decembrie 2018- septembrie 2019, a sumei de 233 RON, reprezentând chirie aferentă utilizării pentru 5 zile a imobilului şi a sumei de 68,07 RON, reprezentând contravaloarea energie electrice furnizate de C..
În drept, conform dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
De asemenea, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.:
"(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 4. instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului; ".
Art. 116 din C. proc. civ. prevede că:
"Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."
Reiese, aşadar, din interpretarea sistematică a prevederilor legale sus-menţionate că în materia litigiilor generate de un raport juridic cu privire la locaţiunea unui imobil, legiuitorul a reglementat o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, în favoarea instanţei locului situării imobilului sau al instanţei domiciliului pârâtului, alegerea având a o face reclamantul, în aplicarea prevederilor art. 116 din C. proc. civ.
În cauza pendinte, acţiunea vizează oligarea pârâtei B., domiciliată în localitatea Barbuceni, comuna Prundeni, judeţul Vâlcea, la plata cheltuielilor de întreţinere, datorate în temeiul contractului de închiriere nr. x din 10 decembrie 2018, încheiat de aceasta în calitate de locatar, cu reclamanta A. S.R.L, în calitate de locator, având ca obiect apartamentul nr. x situat în Bucureşti, Aleea x, bl. V 104.
Cum izvorul prezenţiilor deduse judecăţii este reprezentat de un contract de locaţiune a unui imobil, norma care reglementează competenţa teritorială este cea prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., deja enunţată.
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., competenţa în soluţionarea pricinii pendinte aparţine deopotrivă Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă în circumscripţia căreia se află imobilul care face obiectul contractului de locaţiune, şi Judecătoriei Drăgăşani, ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul pârâtei B., alegerea aparţinând reclamantului prin formularea şi înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul uneia dintre aceste instanţe.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamanta A. S.R.L. a ales să se adreseze instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul pârâtei, respectiv Judecătoria Drăgăşani, fixând, în mod definitiv, competenţa în favoarea acestei instanţe, care, în raport de prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., nu mai avea posibilitatea invocării, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale.
Pe de altă parte, Înalta Curte mai reţine că, în speţă, este vorba despre o acţiune în răspundere contractuală, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 117 - 121 C. proc. civ., ci dispoziţiilor art. 107 şi 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., norma de competenţă teritorială aplicabilă litigiului de faţă având caracter de ordine privată.
Fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârâtă, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Înalta Curte reţine că, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drăgăşani a fost invocată de instanţa de judecată, la primul termen de judecată acordat în cauză, 03 septembrie 2019, după reluarea judecăţii, urmare a suspendării dispuse în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar nu de pârâtă, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., care nici nu a depus întâmpinare şi nici nu a fost prezentă la termenul la care a fost pusă în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin urmare, cum pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, în termen legal, la data 03 septembrie 2020, iar la prima zi de înfăţişare la care a fost legal citată, aceasta nu s-a prezentat, Înalta Curte reţine că o eventuală necompetenţă teritorială s-a acoperit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.