Jurisdiction for recusal of judicial execution officer: competence of the court handling the main enforcement challenge

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 19 martie 2021, sub dosar civil nr. x/2021, petentul-debitor Ministerul Justiţiei a înţeles să recuze executorul judecătoresc A. pe rolul căruia se află dosarul de executare nr. 1497/2019, solicitând anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarele conexate la dosarul execuţional ante-menţionat, după apariţia motivului de recuzare.

Prin încheierea nr. 1035/CC/2021 din 24 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recuzare formulată de petentul Ministerul Justiţiei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţă a reţinut că, împotriva actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2019 al BEJ A., în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, debitorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare, înregistrată sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Alba Iulia care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 50 C. proc. civ., potrivit cărora incidentele procedurale referitoare la abţinere şi recuzare se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze şi fondul cauzei, şi cum fondul pricinii a fost declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, reiese că acesteia din urmă îi aparţine competenţa de soluţionare a cererii pendinte.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 3002 din 06 aprilie 2021, a admis excepţia necompeteneţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţă a reţinut că în temeiul prevederilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 651 din acelaşi cod, faţă de împrejurarea că există o pluralitate de debitori iar încuviinţarea executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1262 C. civ. din 16 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, reiese că acesteia din urmă îi revine competenţa de soluţionare a cererii de recuzare a executorului judecătoresc A. învestit cu soluţionarea dosarului de executare nr. 1497/2019.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul pricinii care a generat declinările reciproce de competenţă este reprezentat de cererea de recuzare a executorului judecătoresc A. formulată de petentul-debitor Ministerul Justiţiei, învestit cu soluţionarea dosarului de executare nr. 1497/2019.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile. ".

Din interpretarea prevederilor legale redate reiese că instanţa competentă să soluţioneze cererea de recuzare este instanţa investită, pe fond, cu soluţionarea pricinii.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că cererea de recuzare formulată de petentul-debitor Ministerul Justiţiei vizează pe executorului judecătoresc A., învestit cu soluţionarea dosarului de executare nr. 1497/2019 care face obiectul contestaţiei la executare, formulată de acelaşi contestator debitor, cu a cărei soluţionare a fost învestită Judecătoria Alba Iulia, urmare a pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a regulatorului de competenţă, prin decizia civilă nr. 906 din 20 aprilie 2021.

Cererea de recuzare reprezintă o cerere incidentală, în sensul art. 30 alin. (6) din C. proc. civ., care revine spre soluţionare instanţei competente să analizeze pe fond cererea principală, în acord cu prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum cererea de recuzare a fost formulată în cadrul dosarului de executare nr. 1497/2019, aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc A. cu a cărui soluţionare a fost învestită Judecătoria Alba Iulia, conform celor anterior reţinute, reiese că aceleiaşi instanţe îi revine competenţa de soluţionare şi asupra cererii pendinte.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 50 alin. (1) din C. proc. civ., şi având în vedere că, prin decizia civilă nr. 960 din 20 aprilie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a statuat că Judecătoriei Alba Iulia îi revine competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul execuţional nr. x/2019, reiese că acesteia din urmă îi revine competenţa de soluţionare şi a cererii de recuzare a executorului judecătoresc A. formulată de petentul-debitor Ministerul Justiţiei, ca instanţă învestită cu soluţionarea, pe fond, a pricini.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executor Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executor Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.