Debtor's enforcement challenge assigned to home-court jurisdiction; București Sector 5 Court prevails.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu creditoarea A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul execuţional nr. x/2019, solicitând instanţei, ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună: suspendarea executării silite, începute de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul nr. x/2019, până la soluţionarea contestaţiei; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului intimatei - creditoare de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de Biroul executorului Judecătoresc Sortan în dosarul execuţional nr. x/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 12/2021 din 12 ianuarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei, invocată de intimată, şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, la data de 30 decembrie 2019, creditoarea A. a înregistrat, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. sub nr. x/2019, o cerere de executare silită împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, încuviinţaţă prin încheierea nr. 1280/CC/2020, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020.

Împotriva executării silite astfel declanşate, debitorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare, pe care a înregistrat-o pe rolul Judecătoriei Alba Iulia.

Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., şi având în vedere că sediul debitorului contestator se află în Bucureşti, str. x, competenţa de soluţionare aparţine instanţei Judecătoriei sectorului 5, în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

De asemenea, a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente, prin analogie, prevederile art. 112 din C. proc. civ. care instituie o competenţă alternativă pentru formularea acţiunii împotriva mai multor pârâţi, având în vedere că în cauză, sunt părţi doar contestatorul debitor şi creditoarea A..

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3183 din 12 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă, din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului instanţei competente, în vederea soluţionării conflictului ivit, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 112 alin. (1) teza I şi art. 116 din C. proc. civ., faţă de împrejurarea că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia, iar instanţa care a încuviinţat executarea silită a titlului creditorului, ca şi instanţă de executare competentă teritorial în temeiul art. 127 C. proc. civ., a fost Judecătoria Alba Iulia, aşa cum reiese din încheierea din data de 16.04.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Alba Iulia, care este, în opinia sa, cea competentă, din punct de vedere teritorial, să judece şi contestaţia la executare.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de sesizare a instanţei care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată de debitorul Ministerul Justiţiei împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1540/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B. şi a încheierii de încuviinţare a executării silite .

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii cu care instanţa a fost învestită, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, aspect, de astfel, reţinut şi de către instanţele care s-au declarat necompetente, potrivit cu care:

"Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Reiese, aşadar, că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare.

Teza întâi a alin. (1) din cuprinsul art. 651 C. proc. civ. defineşte noţiunea de instanţă de executare în sensul în care:

"instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Prin urmare, în termenii art. 651 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei de executare, acesteia îi revin spre soluţionare cererile de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, astfel cum acestea sunt menţionate de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ.

Se poate conchide, aşadar, dintr-o interpretare logică şi sistematică a dispoziţiilor legale arătate că teza 1 a alin. (1) din cuprinsul art. 651 din C. proc. civ. stabileşte că domiciliul sau sediul debitorului, de la data sesizării organului de executare, reprezintă criteriul de determinare a judecătoriei competente teritorial în soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror altor incidente privitoare la executare, înţelegând prin aceasta că acest criteriu se aplică pentru fiecare categorie de cerere care revine în competenţa instanţei de executare, fără ca stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea unei anumite judecătorii să constituie, în sine, criteriu pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze şi contestaţia la executare, ceea ce ar presupune o adaugare la lege, nepermisă.

În cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că prin cererea, înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu creditoarea A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul execuţional nr. x/2019.

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Justiţiei are sediul în Bucureşti, str. x, Înalta Curte reţine că în aplicarea prevederilor legale arătate şi a considerentelor anterior redate, instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Împrejurarea că, prin încheierea nr. 1280/CC/2020 din 16 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea formulată de Biroul Executorilor Judecătoreşti B. şi a dispus încuviinţarea executării silite privind pe creditoarea A. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, sens în care a fost demarată procedura execuţională înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti B. sub nr. x/2019, nu este de natură să atragă în mod automat competenţa acesteia şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atâta timp cât sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare se află în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite este competentă să soluţioneze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestaţiile la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.