Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1170/2021 AI generated

Bank prevails: Bucharest Sector 6 Court competent over rescission and premium-recovery claim.

Case Number Decizia nr. 1170/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Court Costs No costs imposed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative competency conflict by ruling that the Bucharest Sector 6 Court (Judecătoria Sectorului 6 București) is the territorially competent court to hear the case, favoring the defendant bank and reversing the lower court’s declination to the Craiova Court. The dispute arose from a claimant’s action seeking contract rescission and recovery of a state premium (4,214.72 RON) plus legal interest under a housing savings-loan agreement, based on Civil Code arts. 1270, 1350, 1489 and O.G. no. 12/2011. The High Court held that, because the claim sounded in contract performance rather than consumer-protection damages, the prorogation clause in the contract’s General Conditions (Chapter 24) designating Bucharest courts was valid under art. 126(1) of the Civil Procedure Code, and not void under art. 126(2); since territorial competence here was relative (private order), the defendant timely invoked the clause, making the Bucharest Sector 6 Court competent.

Legislator headnote

AI generated

art. 1489 din C. civ, art. 126 din C. proc. civ, art. 113 din C. proc. civ, art. 126 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ; Bank prevails: Bucharest Sector 6 Court competent over rescission and premium-recovery claim: The dispute arose from a claimant’s action seeking contract rescission and recovery of a state premium (4,214.72 RON) plus legal interest under a housing savings-loan agreement, based on Civil Code arts. 1270, 1350, 1489 and O.G. no. 12/2011. The High Court held that, because the claim sounded in contract performance rather than consumer-protection damages, the prorogation clause in the contract’s General Conditions (Chapter 24) designating Bucharest courts was valid under art. 126(1) of the Civil Procedure Code, and not void under art. 126(2); since territorial competence here was relative (private order), the defendant timely invoked the clause, making the Bucharest Sector 6 Court competent.

Keywords

AI generated
jurisdiction over consumer contracts state recovery claim civil dispute action for rescission loan agreement conflict of jurisdiction

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 C. proc. civ.

Basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 august 2020 pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Banca pentru Locuinţe S.A., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea Contractului nr. x din 15.11.2011, încheiat cu pârâta ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către pârâtă, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.214,72 RON reprezentând contravaloarea primei de stat aferentă contului de economii, conform Contractului nr. x din 15.11.2011, încasată de pârâtă, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă începând cu data de 28.09.2019 şi până la data plăţii efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1489 din C. civ., art. 1 alin. (3) şi art. 2 din O.G. nr. 12/2011.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 11249 din 16 decembrie 2020, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 126 din C. proc. civ. şi faptul că potrivit Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare ale B. Banca pentru Locuinţe S.A., care fac parte integrantă din contractul de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, semnat de către reclamant, la Capitolul 24, părţile au stabilit competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti din municipiul Bucureşti pentru soluţionarea oricăror litigii izvorâte din contractul de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ nr. AE806Z814.

Or, chiar în prezenţa unui acord al părţilor privind alegerea instanţei, instanţa sesizată cu cererea în reziliere a contractului, chiar competentă prin raportare la art. 107 sau art. 113 din C. proc. civ., este datoare să se dezînvestească, în situaţia în care pârâta invocă exceptia necompetenţei teritoriale, prin întâmpinare, competenţa în acest caz având caracter relativ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2243 din 16 martie 2021, a admis excepţia necompetenţa teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul-consumator a solicitat ca instanţa să dispună rezilierea unui contract de economisire-creditare încheiat cu pârâta-profesionistă, iar alegerea competenţei de soluţionare a cauzei nu s-a produs ulterior naşterii dreptului la despăgubire, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., ci la momentul semnării contractului, prin clauze cuprinse în condiţiile generale de contractare ale profesionistului, care se impun a fi considerate nescrise, în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că Judecătoria Craiova şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona prezentul litigiu.

Astfel, Judecătoria Craiova s-a raportat la dispoziţiile art. 126 din C. proc. civ. în considerarea clauzei atributive de competenţă, prevăzută la Capitolul 24 din Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare ale B. Banca pentru Locuinţe S.A., care fac parte integrantă din contractul de economisire-creditare în sistem colectiv nr. x din 15.11.2011 încheiat între părţi, pe când Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dat eficienţă prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 116 din acelaşi cod.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată, prin care reclamantul A. a solicitat rezilierea Contractului nr. x din 15.11.2011, încheiat cu pârâta B. Banca pentru Locuinţe S.A., ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către aceasta din urmă, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.214,72 RON reprezentând contravaloarea primei de stat aferentă contului de economii, conform Contractului nr. x din 15.11.2011, încasată de pârâtă, precum şi la plata dobânzii legale la această sumă începând cu data de 28.09.2019 şi până la data plăţii efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1489 din C. civ., art. 1 alin. (3) şi art. 2 din O.G. nr. 12/2011.

Prin Capitolul 24 din Condiţiile generale ale contractelor de economisire - creditare ale B. Banca pentru locuinţe S.A., părţile au prevăzut că toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din municipiul Bucureşti, competentă în materie.

Potrivit art. 126 din C. proc. civ. stabileşte că "(1) Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. (2) În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Art. 129 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".

Din interpretarea normelor legale menţionate rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri (cu excepţia celor prevăzute de art. 117-121 din C. proc. civ. privitoare la imobile, moştenire, societăţi, insolvenţă sau concordat preventiv şi împotriva unui consumator) şi la cele referitoare la alte drepturi de care părţile pot să dispună, este relativă.

În ceea ce priveşte obiectul litigiului dedus judecăţii, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., norma de competenţă aplicabilă în cauză este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea depusă la data de 21 octombrie 2020 (data depunerii prin firma de curierat C.), în termenul prevăzut de art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., pârâta B. Banca pentru Locuinţe S.A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, prin raportare la Capitolul 24 din Condiţiile generale ale contractelor de economisire - creditare ale B. Banca pentru locuinţe S.A., în cuprinsul căruia părţile au prevăzut că toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din municipiul Bucureşti, competentă în materie.

În condiţiile în care competenţa analizată nu este exclusivă, iar conduita pe care o pretinde reclamantul prin demersul judiciar iniţiat are la bază contractul părţilor, acesta generând litigiul, devine aplicabilă clauza atributivă de competenţă amintită, din perspectiva dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ.

De vreme ce reclamantul nu a solicitat despăgubiri întemeiate pe dispoziţiile din materia protecţiei drepturilor consumatorului, ţinând cont de temeiul legal al acţiunii, respectiv dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1489 din C. civ., art. 1 alin. (3) şi art. 2 din O.G. nr. 12/2011, pe care se grefează situaţia de fapt prezentată în motivarea acţiunii, prin care se invocă o pretinsă neexecutare a obligaţiilor asumate contractual, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2021.