Negative conflict of jurisdiction resolved: Competence for judicial error compensation claim when defendant is a court assigned to Tribunal in neighboring appellate district

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 02 martie 2020, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi obligat să-i plătească despăgubirile din dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017, respectiv daunele morale şi despăgubiri de 50.000+10.000 RON, cheltuieli de judecată şi daune de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 560 din 26 octombrie 2020, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a declinat competenţa de solutionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin cererea înregistrată la data de 02 martie 2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să dispună obligarea pârâtului să îi plătească despăgubirile din dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017, respectiv daunele morale şi despăgubiri de 50.000+10.000 RON, cheltuieli de judecată din acesta şi daune de întârziere.

Prin încheierea nr. 17 din 08 aprilie 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia litispendenţă, invocată din oficiu, şi a reunit cauza înregistrată sub nr. x/2020, la cauza înregistrată sub nr. x/2020, ambele privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Tribunalul Vâlcea, potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 14 din 20 ianuarie 2021, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Sibiu a reţinut în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004, republicată, şi faptul că domiciliul reclamantului se află în comuna Gusoieni, judeţul Vâlcea.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 955 din 08 aprilie2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Vâlcea şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul acţiunii deduse judecăţii - reparare prejudicii cauzate prin erori judiciare, conform dispoziţiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, precum şi calitatea de parte a Tribunalului Vâlcea, reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la Tribunalul Sibiu, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Alba-Iulia (ce se învecinează cu Curtea de Apel Piteşti), instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie cererea formulată de reclamantul A. prin care a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Tribunalul Vâlcea, la repararea prejudiciilor constând în daune morale şi despăgubiri de 50.000+10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi daune de întârziere, prejudicii ce ar fi fost cauzate prin eroarea judiciară săvârşită în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, pentru stabilirea competenţei, în materia reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sunt relevante dispoziţiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora "pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul."

Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Vâlcea a fost generat de aplicarea de către cea din urmă instanţă a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., în condiţiile în care parte în cauză este Tribunalul Vâlcea - pârât împotriva căruia a fost îndreptat demersul judiciar, fiind instanţa competentă să judece în primă instanţă cauza, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, şi care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) 1 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Curtea Constituţională a reţinut în considerentele deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "51. Şi în acest caz, în mod simetric constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la conţinutul constituţional al normei menţionate, Curtea îşi extinde controlul, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sub aspectul sensului constituţional al acestuia. Astfel, Curtea reţine că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. 52. Având în vedere circumstanţele cauzei, Curtea reţine că permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie."

Câtă vreme interesul ocrotit prin dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi a imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, în respectarea exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reţinând că Tribunalul Vâlcea figurează ca parte în proces şi că este instanţa competentă să judece cererea de chemare în judecată, potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, se constată că este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Tribunalului Sibiu, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Vâlcea.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Sibiu, care este şi instanţa sesizată de reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (21) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2021.