Negative conflict of jurisdiction over execution objection: executing court status fixed by authorization decision precludes re-determination based on debtor's domicile.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 10 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat în contradictoriu cu intimatul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în prezentul dosar de executare, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţă civilă nr. 2828 din 21 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată prin întâmpinare de către intimat, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a reţinut că competenţa revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiţiei, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, atât timp cât prin reţinerea competenţei în cadrul procedurii distincte a încuviinţării executării silite nu a operat o prorogare de competenţă şi în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare.

Totodată, prima instanţă a apreciat că nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 din C. proc. civ., ce instituie o competenţă alternativă pentru formularea acţiunii împotriva mai multor pârâţi, atât timp cât părţi în prezenta cauză sunt doar contestatorul-debitor Ministerul Justiţiei şi creditorul-intimat, iar faptul că executarea silită a fost încuviinţată şi împotriva debitorilor Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj poate eventual genera consecinţe sub aspectul instanţei competente doar în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1710 din 02 martie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba Iulia şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 127, art. 715 şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a reţinut că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare dat fiind faptul că aceasta din urmă a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019 împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei, reţinând şi calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului judecătoresc B., în dosarul nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise în dosarul de executare, întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Competenţa teritorială în soluţionarea contestaţiei la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reţinut şi instanţele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 30 decembrie 2019, potrivit cărora:

"Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În speţă, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1289 C. civ. din 16 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ataşată în copie la contestaţia la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditorul A. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 335/25.02.2008, pronuntată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curţii de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019, pronuntată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curţii de Apel Cluj privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 335/25.02.2008, sentinţa civilă nr. 1711/28.11.2014, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 894/A/11.11.2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, precum şi cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2021.