Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Alba Iulia Court for execution challenge

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B., cu sediul în Cluj-Napoca, în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor ce i-au fost comunicate, respectiv: somaţia emisă la data de 11.08.2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, raportului de expertiză contabilă întocmit de exp. contabil C., şi a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 06.05.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Alba Iulia, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună: suspendarea executării silite începute de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul nr. x/2019 până la soluţionarea prezentei contestaţii; pe cale de excepţie, să se constate prescris dreptul intimatei - creditoare de a obţine executarea silită; anularea Somaţiei şi a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţă civilă nr. 72 din 22 ianuarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admi excepţia de necompetenţă teritorială, invocată, prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la dispoziţiile art. 651 alin. (1), cele ale art. 712 alin. (1), precum şi cele ale art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a constatat că revine instanţei de executare competenţa exclusivă de soluţionare a contestaţiei la executare şi că este instanţă de executare judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, la data începerii executării silite.

Cum cererea de executare silită a fost formulată la data de 30 decembrie 2019 şi privea inclusiv pe debitorul Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. x, instanţa a apreciat că asupra contestaţiei la executare formulate de către acest debitor este exclusiv competentă a se pronunţa judecătoria de la sediul său, instanţă de executare în sensul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând că la stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de către debitorul Ministerul Justiţiei nu prezintă relevanţă instanţa care a dispus încuviinţarea executării silite.

Aceasta întrucât în procedura necontencioasă, în care se soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite, verificarea competenţei se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenţei, inclusiv potrivit art. 112 sau/şi art. 127 din C. proc. civ., însă în contextul expus nu se realizează tranşarea definitivă a problemei competenţei de soluţionare a oricărei cereri ce poate fi formulată referitor la executarea silită încuviinţată.

Din acest punct de vedere, s-a apreciat că după formularea contestaţiei la executare, instanţa învestită este chemată a analiza propria competenţă, fără a fi ţinută de concluzia instanţei care s-a pronunţat asupra cererii de încuviinţare a executării silite în condiţiile în care încheierea de încuviinţare poate fi supusă verificării pe calea contestaţiei la executare, inclusiv sub aspectul competenţei instanţei care a pronunţat-o, însă nu poate determina concluzia la care instanţa învestită cu contestaţia la executare va ajunge cu ocazia analizei competenţei sale.

Totodată, s-a reţinut că în cauză nu se pune problema incidenţei art. 112 sau art. 127 din C. proc. civ. atâta timp cât contestaţia la executare a fost formulată de către debitorul Ministerul Justiţiei, iar părţile nu au o legătură relevantă, prin prisma art. 127 din C. proc. civ., cu instanţele de la sediul acestui debitor.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2833 din 01 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba Iulia şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, coroborând dispoziţiile art. 112, art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că competenţa după care se determină instanţa de executare este una exclusivă, de la care părţile nu pot deroga prin convenţia lor, astfel că odată stabilită instanţa de executare prin alegerea creditorului, la momentul încuviinţării executării silite de către Judecătoria Alba Iulia, nu se mai poate atribui competenţa în acest sens unei alte instanţe, chiar dacă sediul unuia dintre debitori se află în circumscripţia acesteia din urmă.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului judecătoresc B., în dosarul nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise în dosarul de executare, întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Competenţa teritorială în soluţionarea contestaţiei la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reţinut şi instanţele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 30 decembrie 2019, potrivit cărora:

"Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În speţă, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1401 C. civ. din 06 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ataşată în copie la contestaţia la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditoarea A. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în conformitate cu dispoziţiile titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 335/25.02.2008, pronuntată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curţii de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa civilă nr. 170/2015, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/2015 a Curţii de Apel Cluj, precum şi cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2021.