Territorial jurisdiction for contesting forced execution against multiple debtors with differing seats

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate (somaţia de plată emisă în dosar la 6 august 2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil B. şi a tuturor actelor de executare emise sau care urmau a fi emise în dosarul de executare silită), precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1269/CC/2020 din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Contestatorul a solicitat instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa în contradictoriu cu creditorul C., să dispună suspendarea executării silite începute de către BEJ A. până la soluţionarea contestaţiei, pe cale de excepţie - să se constate prescris dreptul intimatului - creditor de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ A., precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi următoarele din C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a arătat că prin somaţia emisă la 11 august 2020 în dosarul de executare nr. 1520/2019 de BEJ A., Ministerul Justiţiei a fost somat să achite suma de 538.983,64 RON, reprezentând debit în valoare de 531.536,00 RON şi 7.447,64 RON cheltuieli de executare silită, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 335/25.02.2008 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, precum şi a încheierii privind lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 335/2008 din data de 27.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa civilă nr. 170/19.01.2015 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2014 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1778/A/10.09.2015 a Curţii de Apel Cluj.

II. Hotărârea Judecătoriei Alba Iulia:

Prin încheierea civilă nr. 2628 din 10 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimatul C., şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că contestaţia la executare a fost formulată de contestatorul-debitor Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimatul-creditor C., iar competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, prin raportare la prevederile exprese ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanţei de executare - în speţă, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

Prin reţinerea competenţei în cadrul procedurii distincte a încuviinţării executării silite, nu a operat o prorogare de competenţă şi în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare.

Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că sediul debitorului-contestator Ministerul Justiţiei se află în Bucureşti, str. x, instanţa a stabilit că aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 1820 din 4 martie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestator, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 1269/CC din 16 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020 (anexa 4), a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Cluj.

În conformitate cu prevederile art. 112 C. proc. civ., creditorul a ales instanţa de executare ca fiind Judecătoria Cluj Napoca, întrucât debitoarea Curtea de Apel Cluj are sediul în municipiul Cluj Napoca, intimatul adresându-se unui executor judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel Cluj.

Cum intimatul are calitatea de judecător la Curtea de Apel Cluj, au fost aplicate prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., fiind declinată competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Drept urmare, instanţa de executare a fost stabilită de la momentul încuviinţării executării silite ca fiind Judecătoria Alba Iulia, iar odată stabilită instanţa de executare prin alegerea creditorului nu se mai poate atribui competenţa în acest sens unei alte instanţe.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competenţă, debitorul Ministerul Justiţiei a contestat actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 1505/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc A.. Executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. x, a fost declanşată în dosarul de executare anterior menţionat, la solicitarea creditorului C..

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Cluj.

Însă, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimatul-creditor are calitatea de judecător la Curtea de Apel Cluj, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Împrejurarea că Judecătoria Cluj a declinat, în baza art. 127 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Alba Iulia care a pronunţat încheierea nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare.

Aceasta întrucât, în cazul pluralităţii de debitori, în vederea stabilirii instanţei de executare urmează a se da prevalenţă dispoziţiilor speciale în materie, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ., şi doar în măsura în care niciuna din judecătoriile de la sediul debitorilor nu poate soluţiona cauza din pricina interdicţiilor instituite de art. 127 C. proc. civ., devine aplicabilă norma de alegere a altei instanţe.

Art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenţei să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de această normă astfel că pronunţarea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită nu poate atrage, în situaţia de faţă, competenţa aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea contestaţiei la executare.

De altfel, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea unei contestaţii la executare, deci inclusiv prin prisma stabilirii instanţei de executare competente.

Cum normele de competenţă ce vizează soluţionarea contestaţiei la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2021.