Appeal annulled for insufficient motivation in public defamation action based on presumption of innocence

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 august 2019 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanţii Fundaţia "A." Voivodeasa şi B., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă judecătoria Rădăuţi şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava - Serviciul Investigaţii Criminale au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 100.000 euro pentru defăimare publică prin transmiterea unui comunicat de presă mincinos, cu efecte deosebit de grave la nivel local, naţional şi internaţional, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, pronunţată de vreo instanţă de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Suceava:

Prin sentinţa nr. 333 din 2 iunie 2020, Tribunalul Suceava a respins excepţia netimbrării, ca nefondată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a interesului reclamantului Fundaţia "A." Voievodeasa.

A respins acţiunea promovată de către reclamantul C. cel Mare Voivodeasa, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul De Pe Lângă Judecătoria Rădăuţi şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava - Serviciul Investigaţii Criminale, pentru lipsa calităţii procesuale active şi a lipsei de interes.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.

A respins acţiunea promovată de reclamantul B., faţă de pârâtul Parchetul e pe lângă Judecătoria Rădăuţi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A respins acţiunea reclamantului B. faţă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava, ca nefondată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava:

Prin decizia nr. 697 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a fost admis apelul declarat de reclamanţii C. cel Mare Voievodeasa şi B. împotriva sentinţei nr. 333 din 2 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava.

A fost anulată în parte sentinţa civilă nr. 333 din 2 iunie 2020 a Tribunalului Suceava, în sensul că a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a interesului reclamantei C. cel Mare Voievodeasa şi, judecând cererea pe fond, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta C. cel Mare Voievodeasa.

Au fost menţinute dispoziţiile referitoare la respingerea excepţiei netimbrării, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi şi respingerea acţiunii reclamantului B. faţă de acest pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, precum şi cele referitoare la respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantului B. faţă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava.

A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 697 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, reclamanţii C. cel Mare Voivodeasa şi B. au declarat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenţii-reclamanţi au arătat că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au ignorat prevederile art. 48 din Carta UE privind prezumpţia de nevinovăţie până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea şi au încălcat Directiva UE nr. 343/2016 cu privire la prezumpţia de nevinovăţie a unei persoane urmărită penal până la o condamnare definitivă.

În continuare, recurenţii-reclamanţi au menţionat că au fost încălcate şi art. 1 pct. 3 şi pct. 5 din Constituţia României, art. 11 alin. (1) şi alin. (2) privind obligaţiile Statului Român referitoare la aplicarea dreptului comunitar şi art. 20 din Constituţie privind tratatele internaţionale.

Apreciază că instanţele nu au ţinut cont de faptul că România a fost condamnată la CEDO tocmai pentru nerespectarea prezumpţiei de nevinovăţie în cauza Samoilă şi Cioancă contra României, fiind "o ruşine naţională să fie prigonită o organizaţie care apără drepturile omului în judeţul Suceava".

Pentru aspectele prezentate, recurenţii-reclamanţi au solicitat anularea deciziei recurate şi a sentinţei pronunţate de Tribunalul Suceava, în sensul prevăzut de art. 497 C. proc. civ.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 497 C. proc. civ.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 ianuarie 2021, fiind aleatoriu repartizat spre soluţionare completului de judecată nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (9 august 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 20 mai 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenţii-reclamanţi şi-au prezentat nemulţumirea cu privire la sentinţa pronunţată de Tribunalul Suceava, respectiv decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava, arătând că instanţele "au ignorat în totalitate prevederile art. 48 din Carta UE" şi "au încălcat în mod grav, inpardonabil şi nescuzabil Directiva UE nr. 343/2016 cu privire la prezumpţia de nevinovăţie a unei persoane urmărite penal până la o condamnare definitivă."

În continuare, au menţionat că instanţele nu au ţinut cont de faptul că România a fost condamnată la CEDO tocmai pentru nerespectarea prezumpţiei de nevinovăţie în cauza Samoilă şi Cioancă contra României, fiind "o ruşine naţională să fie prigonită o organizaţie care apără drepturile omului în judeţul Suceava".

Înalta Curte constată că aprecierile recurenţilor-reclamanţi din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Enunţarea unor texte de lege, fără o corelare a acestora cu cauza dedusă judecăţii şi prezentarea unor norme ce vizează cu totul alte aspecte decât cele care fac obiectul dosarului, nu pot constitui critici ale argumentelor legale prezentate de instanţă în pronunţarea hotărârii recurate, pretinsele încălcări ale prezumpţiei de nevinovăţie neraportându-se în niciun fel la considerentele deciziei atacate.

Criticile vizând faptul că instanţele nu ar fi respectat prezumpţia de nevinovăţie nu suplinesc obligaţia legală de motivare a recursului, iar aspectele prezentate de recurenţii-reclamanţi nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Formularea unei cereri lipsite de orice pretenţie concretă care să poată fi dedusă judecăţii şi în raport de care instanţa să se poată pronunţa, limitată la invocarea cu maximă generalitate a unor drepturi şi principii, fără o transpunere la cauza pendinte, fără o argumentare a pretinsei incidenţe a acestora în speţa dedusă judecăţii, cerere privată de elementele de fapt şi de drept necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate fi reţinută ca fiind o motivare a căii de atac în sensul prevăzut de lege.

În aceste condiţii, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii C. cel Mare Voivodeasa şi B. împotriva deciziei civile nr. 697 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2021.