Competence for enforcement challenge: jurisdiction lies with court at debtor’s seat, not court that issued execution authorization

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la 3 septembrie 2020, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au formulat contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite împotriva executării silite începute de BEJ A. în dosarul nr. x/2019, la cererea creditoarei B., pentru recuperarea unor sume de bani presupus datorate în baza unor sentinţe ale Tribunalului Suceava, împotriva somaţiei din 6 august 2020, încheierii nr. 2 din 6 august 2020 şi tuturor actelor de executare emise în acelaşi dosar, precum şi împotriva încheierii nr. 2228/CS din 26 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 382 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Transpunând normele de competenţă cuprinse la art. 112 alin. (1) prima teză la ipoteza speţei, în care prin titlul executoriu a fost instituită o obligaţie unică în sarcina mai multor debitori şi făcând aplicarea art. 651 alin. (1) din cod, s-a reţinut că, în materia executării silite, poate fi instanţă de executare cea în a cărei circumscripţie teritorială se află domciiliul sau sediul oricărui debitor.

S-a opinat în sensul că odată fixată competenţa în favoarea unei instanţe de executare în maniera expusă, o modificare sub acest aspect ar putea interveni în cadrul fazei de executare silită doar în situaţia în care încuviinţarea acesteia s-a dispus de o instanţă în circumscripţia căreia nu se afla sediul niciunui debitor dintre cei obligaţi prin titlul executoriu, întrucât o eventuală necompetenţă a instanţei de executare se subsumează neregularităţilor susceptibil a fi cenzurate pe calea unei contestaţii la executare.

S-a reţinut, pe de altă parte, calitatea creditoarei de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Raportând dispoziţiile legale la circumstanţele cauzei s-a constatat că a fost manifestată opţiunea rezultând din art. 112 alin. (1) corelat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite fiind admisă de Judecătoria Iaşi în circumscripţia căreia se află sediul unuia din cei trei debitori.

2.2. Prin sentinţa nr. 3119 din 22 martie 2021, Judecătoria Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare - suspendare executare silită, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. În baza art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., în raport de care s-a reţinut competenţa instanţei de la sediul debitorului, respectiv Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a observat că cererea de încuviinţare a executării silite a fost adresată Judecătoriei Suceava care şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, în considerarea calităţii de procuror a reclamantei, apreciindu-se incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

S-a reţinut însă că în cauză nu se mai pune în discuţie aplicabilitatea acestor prevederi şi, cum cererea a fost introdusă la instanţa din circumscripţia sediului unuia dintre debitori, s-a opinat că Judecătoria sectorului 5 Bucureşti este instanţa de executare.

S-a reţinut, totodată, că nu prezintă relevanţă faptul că Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită, în condiţiile în care instanţa de executare este determinată de sediul debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva executării silite şi a actelor emise în dosarul de executare nr. 852/E/2019, precum şi împotriva încheierii nr. 2228/CS/2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de Pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Faptul că Judecătoria Iaşi a pronunţat, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., încheierea nr. 2228/CS/2020 de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, având în vedere textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

De asemenea, nu prezintă relevanţă faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice, faţă de dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., care stipulează în sensul introducerii cererii la instanţa competentă pentru debitorul principal.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sectorul 5, Bucureşti, ambii contestatori alegându-şi sediul procesual la această adresă, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.