Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Sector 5 Court assigned Ministry of Justice execution challenge, quashing Timișoara declination.

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 10 martie 2020, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei emise la 10 februarie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 112, art. 116, art. 666, art. 668, art. 903 C. proc. civ. şi Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă de BEJ A. la aceeaşi dată în dosarul execuţional nr. x/2019, încuviinţate spre executare prin încheierea nr. 684/2020 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2020, la cererea creditoarei B..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 12904 din 5 noiembrie 2020, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

În raport de dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., s-a reţinut că instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

2.2. Prin sentinţa nr. 2717 din 29 martie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă. A dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1), art. 651 şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ., în raport de care s-a reţinut că, întrucât executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, nu poate fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia, iar instanţa care a încuviinţat executarea silită a titlului creditorului împotriva tuturor debitorilor, ca instanţă de executare este Judecătoria Timişoara după cum reiese din încheierea din data de 27 ianuarie 2020.

S-a constatat, pe cale de consecinţă, că în temeiul art. 130 alin. (2) raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Timişoara este competentă, ca instanţă care a încuviinţat executarea silită.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 163/2019, încuviinţate prin încheierea nr. 684/2020 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2020.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiţiei.

Faptul că Judecătoria Timişoara a pronunţat încheierea nr. 684/2020 de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

De asemenea, nu prezintă relevanţă faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş Severin, în raport de dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., care stipulează în sensul introducerii cererii la instanţa competentă pentru debitorul principal şi având în vedere că Ministerul Justiţiei este ordonator principal de credite pentru ceilalţi doi debitori. În plus, se observă că acţiunea - contestaţie la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiţiei este în sectorul 5, Bucureşti, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.