Competent jurisdiction for opposition to enforcement: debtor’s seat versus court of the enforcement approval order

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv somaţie de plată din 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B., a tuturor actelor de executare ce vor fi emise în acest dosar, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 16 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu creditorul C..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin încheierea civilă nr. 2721 din 17 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

În raport de dispoziţiile art. 712 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., s-a reţinut că instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

S-a constatat că pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare nu prezintă importanţă instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite şi nici împrejurarea că executarea vizează şi alţi debitori. Astfel, faptul că executarea silită se derulează în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ A. împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea art. 112 C. proc. civ., întrucât în cauză nu există mai mulţi pârâţi, părţi fiind debitorul Ministerul Justiţiei şi creditorul intimat.

2.2. Prin sentinţa nr. 1821 din 4 martie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat conflictul negativ de competenţă. A suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a constatat că executarea silită desfăşurată în dosarul nr. x/2019 al BEJ A. urmăreşte recuperarea creanţei menţionate în titlul executoriu împotriva a trei debitori, respectiv Ministerul Justiţiei, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj şi că prin încheierea nr. 1266/CC/2020, Judecătoria Alba Iulia a încuviinţat executarea silită împotriva tuturor acestor debitori.

S-a reţinut că, aplicând corespunzător prevederile art. 112 C. proc. civ. la faza execuţională a procesului civil, creditorul a ales instanţa de executare ca fiind Judecătoria Cluj Napoca, întrucât debitorii Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj Napoca au sediile în circumscripţia acesteia. Întrucât intimatul are calitatea de judecător la Curtea de Apel Cluj, a considerat că în mod corect au fost aplicate prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare fiind stabilită Judecătoria Alba Iulia.

S-a mai constatat că întrucât competenţa după care se determină instanţa de executare este una exclusivă, coroborând textele de lege incidente, reiese că, odată stabilită instanţa de executare prin alegerea creditorului la momentul obţinerii încheierii de încuviinţare a executării silite, nu se mai poate atribui competenţa în favoarea unei alte instanţe chiar dacă sediul unuia dintre debitori se află în circumscripţia respectivei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1541/2019, executării silite, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiţiei.

Faptul că Judecătoria Alba Iulia a pronunţat, la 16 aprilie 2020, încheierea nr. 1266/CC de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

De asemenea, nu prezintă relevanţă faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj, în raport de dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., care stipulează în sensul introducerii cererii la instanţa competentă pentru debitorul principal şi având în vedere că Ministerul Justiţiei este ordonator principal de credite pentru ceilalţi doi debitori. În plus, se observă că acţiunea - contestaţie la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiţiei este în sectorul 5, Bucureşti, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.