Resolution of negative jurisdictional conflict assigning competence to the court of the principal debtor's seat for contestation to forced execution

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv somaţie de plată din 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert B., a tuturor actelor de executare ce vor fi emise în acest dosar, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1255/CC din 15 aprilie 2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu creditorul C..

Prin cererea de completare a contestaţiei la executare, debitorul a arătat că înţelege a contesta şi actele de executare silită comunicate de executorul judecătoresc prin adresa înregistrată la Ministerul Justiţiei cu nr. 85925 din 7 octombrie 2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin încheierea civilă nr. 2720 din 17 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

În raport de dispoziţiile art. 712 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., s-a reţinut că instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia se află sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

S-a constatat că pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare nu prezintă importanţă instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite şi nici împrejurarea că executarea vizează şi alţi debitori. Astfel, faptul că executarea silită se derulează în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ A. împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea art. 112 C. proc. civ., întrucât în cauză nu există mai mulţi pârâţi, părţi fiind debitorul Ministerul Justiţiei şi creditorul.

2.2. Prin sentinţa nr. 2370 din 19 martie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a constatat că titlurile executorii în baza cărora a fost deschis dosarul de executare silită nr. x/2019 al BEJ A. sunt reprezentate de hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj, astfel încât aceştia au calitatea de debitori alături de Ministerul Justiţiei.

În raport de această stare de fapt, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care cererea priveşte mai mulţi pârâţi se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

De asemenea, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. pe care Judecătoria Cluj şi-a întemeiat soluţia de declinare a competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, precum şi decizii de speţă ale Înaltei Curţi, în raport de care s-a apreciat că judecătoria care a încuviinţat executarea silită este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze orice alt incident cu privire la executare silită, inclusiv contestaţia la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1507/2019, executării silite, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 15 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiţiei.

Faptul că Judecătoria Alba Iulia a pronunţat, la 15 aprilie 2020, încheierea nr. 1255/CC de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

De asemenea, nu prezintă relevanţă faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj, în raport de dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., care stipulează în sensul introducerii cererii la instanţa competentă pentru debitorul principal şi având în vedere că Ministerul Justiţiei este ordonator principal de credite pentru ceilalţi doi debitori. În plus, se observă că acţiunea - contestaţie la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiţiei este în sectorul 5, Bucureşti, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.