Inadmissibility of revision for contradictory decisions where res judicata was analyzed in separate proceedings involving distinct parties

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

asupra cererii de revizuire constată următoarele:

1. Obiectul cererii - decizia atacată

Prin decizia nr. 643 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii recursului. A admis recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. împotriva deciziei civile nr. 344 din 11 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018. A casat decizia recurată şi, rejudecând, a admis cererea de apel formulată de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 14834 din 20 decembrie 2018. A schimbat, în tot, sentinţa apelată şi a admis acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş. A constatat prescris dreptul de a obţine executarea silită a creanţei pârâtei împotriva reclamanţilor rezultată din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 14155 din 8 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2010.

2. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş.

A solicitat anularea deciziei raportat la hotărârile civile definitive, contrare acesteia, respectiv decizia civilă nr. 1533/A/25 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 628/12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara; sentinţa civilă nr. 1852/12 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2018, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 360/A/12 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018; decizia civilă nr. 1099/25 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare; decizia civilă nr. 138/A/18 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.

A arătat că, anterior pronunţării deciziei atacate, chestiunea de drept litigioasă, şi anume prescripţia dreptului de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 14155/2014, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20/2018, a fost soluţionată definitiv prin patru decizii definitive şi irevocabile care au stabilit că termenul de prescripţie al executării respectivei hotărâri a început să curgă de la data pronunţării deciziei civile nr. 20/22 februarie 2018, deci data când aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă, iar dreptul de a obţine executarea silită in baza acestui titlu executoriu nu este prescris.

Totodată, a menţionat că având în vedere faptul că prima decizie pronunţată de curtea de apel în recurs cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă, acelaşi obiect şi cu privire la acelaşi titlu executoriu a fost decizia civilă nr. 628/2020, pentru susţinerea puterii de lucru judecat, certificatul de grefă cu privire la aceasta hotărâre a fost depus la dosarul nr. x/2018, cu 5 zile înaintea pronunţării hotărârii contradictorii reprezentată de decizia atacată.

Faţă de starea de fapt prezentată, în opinia revizuentei, este evident că, Curtea de Apel Timişoara a pronunţat o decizie contrară altor patru decizii definitive pronunţate anterior, dintre care una chiar a aceleiaşi instanţe.

Astfel, a susţinut că prin decizia civilă nr. 643/2020 se încalcă puterea de lucru judecat cu privire la dreptul de a obţine executarea silită a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 14155/2014, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20/2018, iar ignorarea puterii de lucru judecat duce la crearea unei situaţii discriminatorii prin faptul că se dispun măsuri diferite debitorilor stabiliţi prin acelaşi titlu executoriu.

În raport de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, revizuenta a învederat că începând cu data pronunţării sale, decizia definitivă a instanţei de recurs este prezumată a reflecta adevărul judiciar, iar rezolvarea dată aceleiaşi chestiuni litigioase nu mai poate fi repusă în discuţie decât în situaţii excepţionale care, în esenţă, implică fie descoperirea unor fapte sau împrejurări factuale noi, susceptibile a demonstra netemeinicia hotărârii, fîe vicii fundamentale de legalitate, de drept substanţial sau procesual.

Revizuenta a arătat că decizia civilă nr. 643/2020 încalcă principiul securităţii juridice si contravine flagrant cerinţei fundamentale de predictibilitate a actului de justiţie, o componentă esenţială a principiului securităţii raporturilor juridice, aplicarea neunitară a legii fiind una dintre principalele cauze ale discreditării sistemului judiciar.

A precizat că o parte din debitorii în sarcina cărora există creanţe prin sentinţa civilă nr. 14155/2014, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 20/2018, au semnat angajamente pe plată cu revizuenta şi au restituit de bunăvoie sumele datorate. Însă odată cu pronunţarea deciziei atacate o parte dintre aceştia au renunţat la angajamentele de plată şi la restituirea benevolă a sumelor datorate in temeiul titlului executoriu.

A arătat că faţă de debitorii care au refuzat plata de bunăvoie a formulat cerere de executare silită, iar, pe cale de consecinţă, faţă de aceştia s-a dispus recuperarea sumelor datorate pe calea executării silite, în temeiul Deciziei nr. 66/2 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care stabileşte modul de executare a sumelor prevăzute pe hotărâri judecătoreşti, sume ce reprezintă bani publici (creanţe bugetare).

A menţionat că această situaţie aduce grave prejudicii bugetului institutiei publice şi implicit bugetului local al judeţului Timiş, revizuenta fiind instituţie publică a cărei activitate este finanţată, în totalitate de la bugetul local prin ordonatorul principal de credite la nivel local Consiliul Judeţean Timiş.

A atras atenţia asupra faptului că prin decizia atacată s-a stabilit că dreptul la executarea silită a sentinţei civile nr. 14155/2014 este prescris, iar prin deciziile definitive pronunţate anterior (4 decizii) s-a stabilit că dreptul la executarea silita a respectivei hotărâri nu este prescris.

În susţinerea cererii, revizuenta s-a prevalat de art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 706 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi de art. 8 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 privind punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus comunicarea cererii şi a stabilit termen de judecată, cu citare părţi, în şedinţă publică la 10 martie 2021, termen la care judecata cauzei a fost suspendată în conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Urmare a solicitării revizuentei, prin cererea înregistrată la 24 martie 2021, de reluare a judecării procesului, prin rezoluţia din 5 aprilie 2021 s-a stabilit termen la 19 mai 2021, în şedinţă publică, cu citare părţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Prealabil, se reţine că vor face obiectul judecăţii motivele din cererea de revizuire înregistrată la 17 decembrie 2020, prin care s-a invocat contrarietatea deciziei atacate în raport de patru decizii anterioare, neputându-se analiza şi motivele prin care revizuenta, prin concluziile scrise depuse la 1 şi 9 martie 2021, a invocat contrarietatea şi faţă de alte hotărâri, inclusiv pronunţate după cea atacată.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Se reţine însă că pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menţionat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste cerinţe, pentru speţa dedusă judecăţii, prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Raţiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.

Or, această condiţie, care decurge din raţiunea şi finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză. Analizând decizia civilă nr. 643 din 25 noiembrie 2020, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 1533/A/2019, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 628/2020; sentinţei civile nr. 1852/2019, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 360/A/2020; deciziei civile nr. 1099/2019, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare; deciziei civile nr. 138/A/2020, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, se constată că în judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 344/2020, Curtea de Apel Timişoara a analizat apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare şi reiterate prin notele scrise privind hotărârile pretins contradictorii.

Astfel, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a învederat în faţa instanţei de recurs că titlul executoriu care a generat chestiunea de drept litigioasă, respectiv prescripţia dreptului de a cere executarea silită a făcut obiectul şi al altor dosare în care a obţinut hotărâri definitive şi a indicat deciziile civile nr. 360/A/2020, nr. 1099/2019, nr. 138/A/2020.

Pornind de la aceste susţineri, curtea de apel, cu titlu preliminar, a constatat că în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile de care s-a prevalat intimata, recurenţii - reclamanţi nu au fost parte, astfel încât respectivele hotărâri nu produc efecte faţă de aceştia.

Prin urmare, prin decizia atacată, instanţa a înlăturat excepţia puterii de lucru judecat invocată de revizuentă în raport de existenţa celor trei decizii enunţate.

Astfel, se reţine că, în speţă, prin hotărârea a cărei anulare, pe calea revizuirii, s-a solicitat nu s-au ignorat cele statuate jurisdicţional anterior.

Prin ipoteză însă, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost avută în vedere, pentru că în situaţia contrară, dacă părţile s-au prevalat de rezultatul primelor hotărâri, iar instanţa a doua oară învestită a analizat acest aspect, după cum s-a întâmplat şi în cauza de faţă, nu mai poate fi vorba de cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Nu intră în puterea de cenzură a instanţei învestită cu judecarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. modalitatea în care cea de-a doua instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a primelor hotărâri, căci astfel s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil în raport de caracterul definitiv al deciziei nr. 643/2020.

Instituirea normei cuprinse la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei.

Or, în cauză, în realitate, revizuenta este nemulţumită de modalitatea în care instanţa s-a pronunţat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la obţinerea unui control de legalitate asupra acesteia.

Ca atare, analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că prin decizia civilă nr. 643/2020, atacată, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere şi sentinţa civilă nr. 1852/2019, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 360/A/2020, precum şi deciziile civile nr. 1099/2019 şi nr. 138/A/2020, definitive prin nerecurare, motiv pentru care în cauză nu este deschisă calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a hotărârii atacate cu decizia civilă nr. 1533/A din 25 noiembrie 2019 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 628 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, care nu a făcut obiectul analizei curţii de apel, se reţine că nici această susţinere a revizuentei nu poate fi primită.

Se observă astfel că prin decizia nr. 628/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis recursul declarat de Q. împotriva deciziei civile nr. 1553/A/2019 a Tribunalului Timiş, parte care nu figurează în dosarul în care s-a pronunţat decizia ce se cere revizuită.

Astfel, contrarietatea susţinută de revizuentă constă în maniera diferită de soluţionare a unor cereri similare.

Contrar însă acestor susţineri, condiţia contrarietăţii nu este îndeplinită întrucât ea presupune ca soluţiile diferite să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină.

Or, deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini diferite, astfel încât nu se poate reţine că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privinţa unui drept, e adevărat similar, dar aparţinând unor reclamanţi distincţi, chiar dacă pârâta în contradictoriu cu care au fost pronunţate hotărârile a fost aceeaşi, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanţa de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunţă soluţii diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate ci eventual de jurisprudenţă neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii.

Aceasta întrucât scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, pentru care există alte mecanisme judiciare.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş împotriva deciziei nr. 643 din 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2021.