Appeal nullified for undeveloped cassation grounds; property claim fails as promise-seller lacked title

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 18 octombrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat: să se constate valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din data de 30 iulie 2018 la BIN C.; pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic; să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Craiova, str. x x, bl. A8b, judeţul Dolj, conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare menţionate.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Craiova:

Prin sentinţa civilă nr. 2991 din data de 12 martie 2019, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia I civilă.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 770 din data de 22 noiembrie 2019, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A..

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 1431 din data de 23 iunie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei tribunalului.

I.5. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamantul A. a declarat recurs.

Invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârilor pronunţate în cauză, iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, având în vedere că atât sentinţa primei instanţe, cât şi decizia pronunţată de instanţa de apel sunt netemeinice şi nelegale.

După prezentarea situaţie de fapt a speţei, recurentul-reclamant a susţinut că sentinţa instanţei de fond este una netemeinică şi nelegală, întrucât este motivată pe împrejurările ce rezultă din probele administrate, respectiv proba cu înscrisuri şi relaţiile solicitate de la S.C. D. S.R.L., împrejurări din care rezultă că pentru a fi valabilă convenţia încheiată între părţi trebuie ca promitentul vânzător să fie proprietarul imobilului promis spre vânzare.

A apreciat că instanţa s-a limitat la a face minime cercetări cu privire la această situaţie de fapt, având în vedere că, pe de o parte, intimatului-pârât nu i-a fost administrată proba cu interogatoriu fiind dat în urmărire generală la acel moment, iar, pe de altă parte, instanţa nu a efectuat demersuri suplimentare cu privire la data la care s-a dispus rezilierea, în condiţiile în care S.C. D. S.R.L. a răspuns că s-a reziliat bilateral promisiunea de vânzare-cumpărare.

Totodată, a arătat că instanţa nu a ţinut cont de declaraţia dată de E., administrator la S.C. D. S.R.L. (dosar penal nr. x/2018), declaraţie din care rezultă că ratele stabilite în promisiunea de vânzare dintre societate şi B. au fost achitate la timp. În opinia recurentului-reclamant, această declaraţie era importantă pentru clarificarea situaţiei imobilului ce face obiectul promisiunii de vânzare a cărei valabilitate a solicitat să fie constatată.

A învederat că motivarea instanţei de fond a fost preluată de către instanţa de apel care a apreciat că, atât timp cât promitentul vânzător nu era proprietarul bunului, cererea de chemare în judecată este nefondată.

De asemenea, a considerat că, în condiţiile în care a făcut dovada că a formulat plângere penală pentru infracţiunea de înşelăciune împotriva intimatului-pârât, instanţa a respins nejustificat solicitarea sa de a se dispune suspendarea judecăţii până la soluţionarea dosarului penal şi nu a analizat această împrejurare.

I.6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 septembrie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2.

Prin rezoluţia din data de 29 septembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

În concluziile raportului întocmit în cauză, raportorul a reţinut că prezenta cerere de recurs îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar recursul a fost declarat în termen legal, precum şi că recurentul-reclamant şi-a îndeplinit obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul-reclamant, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, deşi recurentul-reclamant a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, partea nearătând în mod clar în ce constă nemotivarea hotărârii recurate, care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii sau care sunt normele de drept material nesocotite de instanţa de apel, lipsind caracterul concret al unor critici care ar fi putut atrage o analiză din perspectiva vreunuia dintre motivele de casare reglementate de lege.

Aşa cum s-a reţinut anterior, recurentul-reclamant a criticat decizia recurată, arătând că, prin aceasta, a fost reluată motivarea primei instanţe şi formulând susţineri ce privesc situaţia de fapt a speţei, precum administrarea probelor în cauză.

Astfel a invocat, pe de o parte, că nu a fost avută în vedere declaraţia dată de administratorul S.C. D. S.R.L. şi că nu a fost administrată proba cu interogatoriul intimatului-pârât, iar, pe de altă parte, că instanţa nu a analizat împrejurarea că a formulat plângere penală împotriva intimatului-pârât.

Or, susţinerile vizând situaţia de fapt a cauzei nu pot face obiectul analizei în această cale extraordinară de atacat, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar instanţa de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situaţii de fapt.

De asemenea, instanţei de recurs nu îi este permisă o reapreciere a probelor, aceste aspecte nevizând legalitatea hotărârii atacate, ci temeinicia acesteia, astfel că asemenea critici nu pot fi circumscrise vreuneia dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1431 din data de 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.