Nullity of cassation appeal for failure to frame service irregularities as statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă:

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 246 din data de 11 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018.

2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., arătând că exemplarul de pe încheierea de şedinţă atacată, care i-a fost comunicat la data de 19 noiembrie 2020, nu poartă semnăturile judecătorilor şi grefierului, contrar dispoziţiilor art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent a susţinut că în regulamentul de ordine interioară al instituţiei care a pronunţat hotărârea atacată nu se menţionează că actele se comunică părţilor nesemnate de către magistrat/magistraţi.

A apreciat că încheierea de şedinţă este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

Totodată, a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Investigaţii a Infracţiunilor din Justiţie, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi şantaj de către magistratul/magistraţii instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 7 decembrie 2020, sub nr. x/2020, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 6.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că prezentul recurs este formulat în termen legal, că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul-revizuent, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Completul de filtru nr. 6, prin rezoluţia din data de 11 februarie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentului-revizuent pentru ca partea să depună punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-revizuent la data de 18 februarie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, iar acesta nu a depus punct de vedere.

Prin rezoluţia din data de 22 martie 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 18 mai 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

Ca urmare a desfiinţării Completului nr. 6, conform Hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din data de 27 ianuarie 2021 şi nr. 33 din data de 31 martie 2021, cauza a fost repartizată în sistem ciclic Completului nr. 2, care, prin rezoluţia din data de 14 aprilie 2021, a stabilit termen de judecată la data de 18 mai 2021, în vederea analizei admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prioritar, în ceea ce priveşte cererea recurentului-revizuent de sesizare a organelor de urmărire penală, se reţine că prezenta instanţă este una civilă, iar, în ipoteza în care partea are suspiciuni cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, aceasta este îndreptăţită să se adreseze organelor competente şi să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurentul-revizuent nu a procedat la încadrarea susţinerilor sale în cazurile de casare prevăzute de lege şi nici nu a formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă ce i-a fost comunicat, aspecte procedurale ulterioare pronunţării încheierii recurate, fără a aduce critici concrete împotriva măsurii de suspendare dispuse de curtea de apel prin încheierea de şedinţă din 12 noiembrie 2020, atacată prin prezentul recurs.

Or, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate asupra încheierii recurate, condiţia dezvoltării motivelor de recurs implică arătarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de curtea de apel.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-revizuent A. nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.