Appeal over suspension order for non-appearance annulled for undeveloped cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Hotărârea recurată:

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului formulat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1739/2019 a Tribunalului Iaşi, în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2019, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

I.2. Calea de atac exercitată:

Împotriva încheierii de şedinţă pronunţate la data de 9 decembrie 2019, în dosarul nr. x/2018, de către Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a declarat recurs recurentul A..

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate în cauză de Judecătoria Iaşi şi Tribunalul Iaşi, întrucât sunt netemeinice şi nelegale.

În esenţă, a susţinut că nu a fost citat pentru termenul de judecată care a avut loc la Curtea de Apel Iaşi, precum şi că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 21 alin. (3) din Constituţia României, art. 10 din Legea nr. 304/2004 şi art. 6 C. proc. civ.

A arătat că nu s-a ţinut cont că i-a ars casa şi nu are unde să locuiască, iar instanţele au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în sensul că s-au antepronunţat ilegal prin sentinţe şi decizii.

Totodată, a apreciat că, prin hotărârile date, instanţele au încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în sensul că, în cauză, cererile sale au vizat acelaşi obiect, aceleaşi părţi, iar hotărârile nu cuprind motivele pe care se întemeiază şi cuprind motive contradictorii, străine de natura cauzei.

De asemenea, a susţinut că hotărârile au fost date cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

I.3. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 octombrie 2020, sub nr. x/2018/a2, şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fişa ECRIS aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluţia din data de 28 octombrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

În concluziile raportului întocmit în cauză, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate, iar recursul este formulat în termenul prevăzut de lege şi este legal timbrat.

Totodată, a reţinut că prezenta cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de prevederile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar, în ceea ce priveşte condiţia motivării recursului, a constatat că recurentul a invocat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., urmând ca, în cauză, completul de filtru să aprecieze dacă susţinerile formulate pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a arătat că dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă a fost soluţionat la data de 18 ianuarie 2021 şi, faţă de această împrejurare, şi-a exprimat opinia că, la momentul întocmirii raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, calea de atac declarată împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 decembrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă este lipsită de interes.

Completul de filtru nr. C2, prin rezoluţia din data de 5 martie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comuniat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar.

Prin punctul de vedere formulat, recurentul a apreciat că recursul pe care l-a declarat este admisibil.

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a formulat punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 6 aprilie 2021, în cauză a fost fixat termen la data de 18 mai 2021, în camera de consiliu, fără citare părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul de judecată din data de 18 mai 2021, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare în raport de această excepţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raţionamentul curţii de apel care a dus la suspendarea judecării cauzei, recurentul exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a pricinii de către instanţele care au judecat litigiul.

Or, obiectul recursului constituindu-l încheierea prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a suspendat judecarea cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse de către instanţă.

Încadrarea criticilor formulate de către recurent în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., fără ca aceasta să aducă critici explicite încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei nu poate determina incidenţa textelor de lege invocate de parte.

Astfel, recurentul, solicitând casarea sentinţei Judecătoriei Iaşi şi a deciziei Tribunalului Iaşi, a invocat generic depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti prin antepronunţarea ilegală a instanţelor, precum şi încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii prin hotărârile date cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi care, pe de o parte, nu cuprind motivele pe care se sprijină, iar, pe de altă parte, cuprind motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ. este una formală, recurentul nearătând în ce modalitate prin pronunţarea încheierii recurate curtea de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în ce constă în concret încălcarea unor norme de procedură sau de drept material, care sunt aspectele care nu au fost motivate de către instanţă sau care sunt motivele contradictorii şi străine de natura cauzei.

Totodată, deşi a pretins că nu a fost citat să participe la termenul de judecată de la Curtea de Apel Iaşi, iar instanţa s-a pronunţat în lipsa sa, recurentul nu a dezvoltat în niciun fel această afirmaţie, după cum nu a arătat nici în ce a constat încălcarea dreptului său la un proces echitabil, ci a formulat susţineri pe fondul litigiului prin care a solicitat acordarea de despăgubiri şi şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a acestuia.

Prin urmare, nefiind redate de către recurent argumentări juridice care să tindă a demonstra nelegalitatea suspendării judecării cauzei, dispuse prin încheierea recurată, se constată că susţinerile acestuia nu cuprind critici susceptibile de a putea fi circumscrise vreunuia dintre cazurile exprese şi limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează conţinutul încheierii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 decembrie 2019 pronunţate de Apel Iaşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2018.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.