Stamp duty refund denial upheld; appeal annulled for failure to state cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă:

Prin încheierea din data de 25 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererile petiţionarului A., având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru achitate în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019 ale Curţii de Apel Cluj, cereri formulate în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020 ale Curţii de Apel Cluj, conexate la termenul de judecată din data de 25 iunie 2020.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 25 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs petentul A..

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-petent a solicitat admiterea căii de atac, rejudecarea cauzei şi restituirea taxelor judiciare de timbru.

A făcut referiri la prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi la art. 2 şi 3 din Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, apreciind că se impune a fi îndreptate neregularităţile săvârşite de către instanţele de judecată.

I.3. Apărările formulate în cauză:

Intimaţii OCPI Cluj, B. şi C. nu au formulat întâmpinări.

I.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 13 august 2020 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că urmează a se aprecia asupra calificării prezentei căi de atac şi a admisibilităţii acesteia, având în vedere că încheierea prin care s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru este supusă numai apelului, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu soluţionează apeluri.

În condiţiile în care calea de atac promovată în cauza de faţă ar fi calificată ca fiind recurs, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că prezenta cerere îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., este legal timbrată, iar criticile formulate de către recurentul-petent nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. totodată, raportorul a apreciat că recursul este declarat şi motivat în termen legal.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

Recurentul-petent A. a depus la dosar mai multe cereri informe, niciuna dintre acestea neputând fi apreciată a fi punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din data de 7 aprilie 2021, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 18 mai 2021, în vederea analizei admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prioritar, în ceea ce priveşte calificarea şi admisibilitatea prezentei căi de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Procedura de soluţionare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru este reglementată de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, dispoziţiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stabilesc situaţiile în care, la cererea petiţionarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie - integral, parţial sau proporţional.

Potrivit alin. (4) teza I din dispoziţia legală menţionată:

"cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea", iar alin. (5) prevede:

"cererea de restituire soluţionată de instanţa de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată.".

Conform prevederilor art. 527 C. proc. civ.:

"Cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană [...] sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi."

Ca atare, având în vedere că prin soluţionarea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, rezultă că aceasta se soluţionează potrivit regulilor procedurii necontencioase, reglementate în cuprinsul Cărţii a III-a C. proc. civ.

În ceea ce priveşte calea de atac, dispoziţiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe) stabilesc că încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.

Cum textul de lege prevede că doar hotărârea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este definitivă, rezultă că încheierile pronunţate cu privire la o atare cerere de către judecătorii, tribunale şi curţi de apel sunt supuse căii de atac a apelului.

Or, potrivit art. 97 C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Ca atare, cum legea stabileşte că doar hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în această materie este definitivă şi, prin urmare, recunoaşte posibilitatea exercitării căii de atac împotriva celei pronunţate de către curtea de apel şi, având în vedere că instanţa supremă nu soluţionează apeluri, ci recursuri, declarate împotriva hotărârilor date de curţile de apel, Înalta Curte constată că, în cauză, partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate.

Totodată, reţine că, având în vedere că, potrivit art. 457 alin. (2) C. proc. civ., menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, împrejurarea că în dispozitivul încheierii recurate se indică faptul că aceasta este definitivă nu este de natură a atrage inadmisibilitatea prezentului recurs.

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-petent nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege şi nici nu a formulat susţineri care să poate fi încadrate în cazurile reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, a făcut trimitere la săvârşirea mai multor erori de către instanţele de judecată care au soluţionat dosarele în care a fost parte, la dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013, precum şi la cele reglementate de 2 şi 3 din Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cu privire la care a apreciat că au fost încălcate de către intimaţi şi de către instanţe.

Însă, recurentul-petent nu a arătat în concret care este eroarea instanţei care a pronunţat încheierea prin care au fost respinse cererile sale de restituire a taxelor judiciare de timbru şi în cea a constat încălcarea săvârşită de către aceasta, simpla exprimare a nemulţumirii părţii cu privire la soluţionarea litigiilor sale neputând fi convertită în vreunul dintre motivele de casare reglementate de lege, nerespectând rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-petent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 25 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.