Territorial competence for domestic violence protection orders: prioritizing the police station issuing the temporary order over the victim's domicile

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 20 aprilie 2021, sub nr. x/2021, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a solicitat emiterea unui ordin de protecţie în favoarea intimatei-victime A. şi împotriva intimatului-agresor B..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3593 din data de 23 aprilie 2021, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, a reţinut că, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, iar, conform art. 40 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 217/2003, cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de procuror.

A constatat că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că intimata-victimă A. are domiciliul în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov şi, de asemenea, că aceasta a declarat verbal organului de poliţie ce a instrumentat emiterea ordinului provizoriu că are adresa de domiciliu în oraş Voluntari, judeţul Ilfov, dar este venită pentru câteva zile la concubin şi că doreşte emiterea unui ordin de protecţie care să îi interzică fostului soţ să se mai aproprie de ea, întrucât acesta este o persoană violentă.

Totodată, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2) C. civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a constatat că victima figurează cu domiciliul activ în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, începând cu data de 2 octombrie 2012, nefiind înscrise niciun fel de menţiuni cu privire la reşedinţa acesteia în Braşov.

Prin urmare, a constatat că la data sesizării instanţei (20 aprilie 2021) intimata-victimă A. nu are nici domiciliul şi nici reşedinţa în circumscripţia Judecătoriei Braşov, ci în localitatea Voluntari, în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Buftea.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 7562 din data de 5 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Astfel, a reţinut că, în cauză, ordinul de protecţie provizoriu emis de către secţia nr. 1 Poliţie Braşov a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov împreună cu Formularul de evaluare a riscului, pe exemplarul original al acestuia fiind aplicată rezoluţia cu caracter administrativ prin care a fost confirmată necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu.

Relativ la competenţa de soluţionare a prezentei cauze, a constatat că potrivit art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) şi art. 41 din acelaşi act normativ.

Ca atare, reţinând că, în speţă, ordinul de protecţie provizoriu a fost emis în Braşov, de către un agent din cadrul secţiei nr. 1 Poliţie Braşov, în aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, a constatat că instanţa competentă teritorial a soluţiona prezenta cauză este Judecătoria Braşov.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Braşov şi Judecătoria Buftea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona cauza.

Astfel, Judecătoria Braşov a dat eficienţă dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, constatând că este competentă să soluţioneze pricina instanţa de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul intimata-victimă, în timp ce Judecătoria Buftea a făcut aplicarea prevederilor art. 34 alin. (6) din aceeaşi lege, apreciind că este competentă instanţa în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

În raport de obiectul cererii şi de titularul acesteia, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie.

Totodată, art. 40 din acelaşi act normativ prevede că:

"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de: a) procuror; b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice; c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei".

Ca atare, procedura reglementă de art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situaţia în care cererea de emitere a ordinului de protecţie este adresată instanţei direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens, fără a exista emis anterior un ordin de protecţie provizoriu.

Pentru această ultimă ipoteză, procedura este prevăzută de către art. 36 din acelaşi act normativ, care la alin. (1) prevede că "Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii".

Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "Procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia", iar, în conformitate cu alin. (6) al aceluiaşi text legal, "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) şi art. 41".

În speţă, prin cererea cu care a învestit instanţa de judecată, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a solicitat emiterea unui ordin de protecţie în favoarea intimatei-victime A. şi împotriva intimatului-agresor B., ataşat cererii fiind depus ordinul de protecţie provizoriu din data de 19 aprilie 2021, emis de către un agent din cadrul secţiei nr. 1 Poliţie Braşov .

Ca atare, cum în cauză a fost emis un ordin de protecţie provizoriu în favoarea intimatei-victime A. şi împotriva intimatului-agresor B., în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecţie sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, în conformitate cu care competentă a se pronunţa asupra cererii de emitere a ordinului de protecţie este instanţa în circumscripţia căreia a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

Or, în speţă, ordinul de protecţie provizoriu a fost emis de către un agent din cadrul secţiei nr. 1 Poliţie Braşov, în municipiul Braşov.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, în a cărei circumscripţie teritorială a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.